Share PDF

Search documents:
  Report this document  
    Download as PDF   
      Share on Facebook

Calculul preturilor si costului

1

 

 

CUPRINS

CUPRINS _____________________________________________________________ 1

CAPITOLUL 1 _________________________________________________________ 2 INTRODUCERE ÃŽN CONTABILITATEA DE GESTIUNE______________________ 2

1.1. Definitia, functiile si obiectivele contabilitatatii de gestiune_________________ 2 1.2 Definitia, continutul si clasificarea costurilor_____________________________ 6 1.2.1.Caracteristicile calculatiei costurilor ________________________________ 6

1.2.2. Costul de productie_____________________________________________ 7

CAPITOLUL 2 ________________________________________________________ 12

CALCULATIA COSTURILOR DE PRODUCTIE____________________________ 12

2.1.Principiile organizarii calculatiei costurilor_____________________________ 12

2.2.Organizarea calculatiei costurilor ____________________________________ 14

2.3Locul si rolul calculatiei costurilor____________________________________ 16

CAPITOLUL 3 ________________________________________________________ 18 METODE DE CALCULATIE A COSTURILOR _____________________________ 18

3.1.Factorii care determina alegerea metodei de calculatie a costurilor __________ 21

3.2.Metode de evidenta analitica a cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor totale sau integrale (absorbante)_________________________________ 23

3.2.1.Metoda globala _______________________________________________ 23

3.2.2.Metoda pe faze _______________________________________________ 25

3.2.3.Metoda pe comenzi____________________________________________ 28

3.2.4.Metoda tarif-ora-masina ________________________________________ 28

3.2.5.Metoda PERT-COST __________________________________________ 32

3.2.6.Metoda Georges Perrin _________________________________________ 36

3.2.7.Metoda costurilor normale ______________________________________ 39

3.2.8.Metoda standard-cost __________________________________________ 41

3.3.Metode de evidenta analitica a cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor partiale ____________________________________________________ 46

3.3.1.Metoda direct-costing __________________________________________ 47

CAPITOLUL 4 ________________________________________________________ 50 CONTABILITATE DE GESTIUNE _______________________________________ 50

4.1.Continutul economic si functiunea conturilor de gestiune _________________ 50

4.2.Metode de calculatie a costurilor_____________________________________ 53

4.3.Metode de calculatie de tip absorbant _________________________________ 53

4.3.1.Metoda globala _______________________________________________ 54

4.3.2.Metoda pe faze _______________________________________________ 56

2

Calculul preturilor si costului

 

 

 

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÃŽN CONTABILITATEA DE GESTIUNE

1.1. Definitia, functiile si obiectivele contabilitatatii de gestiune

Contabilitatea de gestiune este un instrument eficient în conducerea activitatii unei întreprinderi, fapt pentru care este denumita si contabilitate manageriala. Contabilitatea de gestiune are drept scop evidentierea, calculul, analiza si controlul costurilor, a rezultatelor analitice ale întreprinderii.

Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este acea parte a contabilitatii care se ocupa în principal cu înregistrarea operatiilor privind înregistrarea cheltuielilor de productie si de desfacere pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie, comenzi, produse etc., decontarea productiei, precum si calculul costului de productie al productiei fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate inclusiv al productiei în curs.

Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este o contabilitate interna creata pentru a furnzia managerilor informatii necesare în vederea conducerii intreprinderii. Ea este necesara pentru a controla activitatea interna a unitatii si în primul rand pentru controlul procesului de productie.

Concluzie:

Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor are ca obiectiv principal înregistrarea cheltuielilor de productie si calcularea costurilor astfel incat conducerea intreprinderii de la diverse esaloane sa poata controla activitatea interna a acesteia, sa examineze conditiile interne ale exploatarii pe baza informatiilor furnizate de contabilitatea de gestiune si sa stabileasca în raport de aceste informatii preturile de vanzare, abaterile cheltuielilor efective de la cele presatbilite, cauzele acestor abateri si rentabilitatea cu care se desfasoara activitatea.

Pentru a raspunde acestor obiective organizarea contabilitatii de gestiune si calculatia costurilor este lasata la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale si ea se organizeaza în

Calculul preturilor si costului

3

 

 

functie de specificul activitatii si particularitatile procesului de productie pe de o parte, iar pe de alta parte de necesitatile de informare ale organelor de decizie.

Obiectivele contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor se refera la cele doua coordonate ale costului unitar:

ªcheltuielile de productie si de desfacere exprimate în bani;

ªproductia care le-a ocazionat determinata organizatoric si cantitativ

Astfel, în cazul cheltuielilor de productie si de desfacere contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor cuprinde în sfera sa de studiu urmatoarele aspecte:

ªmodul de formare a cheltuielilor de productie si desfacere a intreprinderii (delimitate în raport cu alte consumuri);

ªgruparea si compartimentarea cheltuielilor de productie si de desfacere în raport cu factorii care le genereaza si cu caracterul lor;

ªmetodele de contabilitate de gestiune si calculatia costurilor;

ªprecizarea scopului si limitelor contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor;

ÃŽn cazul productiei fizice exista doua puncte de vedere diferite:

ªin calitate de activitate sau proces care se desfasoara intr-un anumit cadru tehnico-organizatoric, delimitându-se cheltuielile pe locuri de cheltuieli sau centre de costuri;

ªin calitate de rezultat concret al consumurilor productive a elementelor fundamentale ale procesului de munca sau ca produse, lucrari si servicii care constituie purtatorii de costuri.

Deci, obiectivele contabilitatii interne de gestiune sunt:

ªprincipiile de constituire si de delimitare a locurilor de cheltuieli în calitatea lor de categorii specifice;

ªparticularitatile centrelor de costuri în raport cu factorii care determina numarul, nomenclatura si dimensiunea lor;

ªraportul intre centrele de costuri si costuri;

In ceea ce priveste purtatorii de costuri, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza:

ªstructura si componenta purtatorilor de costuri;

ªcaracteristicile purtatorilor de costuri în raport cu natura lor;

4

Calculul preturilor si costului

 

 

 

ª posibilitatile de delimitare cantitativa a lor, în scopul exprimarii costurilor;

Functiile contabilitatii de gestiune

1. Functia de Se masoara consumurile productive sub forma:

masurare a

consumurilor ª valorica;

ªpe feluri;

ªpe destinatii.

2.Functia Consta în furnizarea informatiilor necesare prestabilirii previzionala a nivelului si structurii costurilor pentru fiecare produs în parte, contabilitatii precum si pentru intreaga productie programata.

 

de gestiune

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Planificarea se realizeaza la nivel microeconomic, pe fiecare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

produs si pe întreaga productie, sub forma antecalculatiilor,

 

 

 

 

 

 

vizând perioade scurte.

 

 

 

 

 

 

Prognozarea se realizeaza la nivel macroeconomic, pe

 

 

 

 

 

 

perioade lungi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Functia de

 

 

 

Presupune determinarea cheltuielilor de productie pe purtatori

 

 

inregistrare

 

 

 

si pe locuri de cheltuieli în baza documentelor justificative. în

 

 

analitica

 

 

 

raport de cheltuielile corectate urmeaza determinarea

 

 

 

 

 

 

indicatorilor efectivi ceruti de metoda de contabilitate de

 

 

 

 

 

 

gestiune si calculatia costurilor utilizata în unitatea în cauza în

 

 

 

 

 

 

scopul de a vedea în ce masura au fost indeplinite sarcinile

 

 

 

 

 

 

prestabilite.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4. Functia de

 

 

 

Aceasta functie confera contabilitatii de gestiune calitatea de

 

 

optimizare

 

 

 

instrument principal în actiunea de prospectare, identificare si

 

 

 

 

 

 

mobilizare a rezervelor interne care rezida în modul de folosire

 

 

 

 

 

 

a factorilor procesului de munca, modul cum se gospodaresc

 

 

 

 

 

 

intreprinderile în general

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. Functia de

 

 

 

Se urmareste costul efectiv, fata de costul programat (standard,

 

 

urmarire,

 

 

 

prestabilit). Se obtin abateri favorabile sau nefavorabile.

 

 

control si

 

 

 

Se compara nevelul costurilor cu al altor societati cu acelasi

 

 

reglare

 

 

 

 

 

 

 

 

profil.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se analizeaza cauzele care au condus la diferente nefavorabile

 

 

 

 

 

 

si se adopta masuri corective.

 

 

 

 

 

 

 

 

Aceste functii ale contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor se completeaza reciproc, avand caracter inseparabil.

Calculul preturilor si costului

5

 

 

Deci, contabilitatea de gestiune are rolul de a oferi informatii necesare luarii deciziilor si are drept obiective principale:

ªcalculul analitic al costurilor produselor, lucrarilor, serviciilor;

ªcalculul rezultatelor analitice prin comparatia dintre costul produselor si pretul de vânzare;

ªelaborarea de bugete pe tipuri de activitati (considerat un obiectiv previzional);

ªcontrolul bugetar, explicarea abaterilor înregistrate.

Corespondenta dintre contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune

 

Criterii

 

 

 

Contabilitate financiara

 

 

 

Contabilitate de gestiune

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din punct de vedere

 

 

 

Obligatorie

 

 

 

Facultativa

 

 

juridic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ca viziune la nivel de

 

 

 

Globala

 

 

 

Detaliata

 

 

întreprindere

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa specificul

Extern

Intern

sistemului

 

 

informational

 

 

Dupa obiectivul

Imagine fidela a

Mijloc de supraveghere si

urmarit

patrimoniului

control

 

Dupa fluxul

 

 

 

Extern

 

 

 

Intern

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

documentelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa clasificarea

 

 

 

Dupa natura lor

 

 

 

Dupa locul de realizare si

 

 

cheltuielilor

 

 

 

 

 

 

 

destinatia lor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa regulile aplicate

Norme unice pe tara

Norme interne la aprecierea

 

 

întreprinderii

Dupa utilizatorii

Terti si conducere

Conducere

informatiei

 

 

 

Dupa orizontul de

 

 

 

Trecut

 

 

 

Prezent si viitor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

timp la care se refera

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

informatia

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6

Calculul preturilor si costului

 

 

 

1.2 Definitia, continutul si clasificarea costurilor

Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor ocazionate de realizarea productiei.

Pentru cunoasterea structurii costului unitar al unui produs, al unei lucrari sau prestari de servicii, calculatia costurilor urmareste, pe prim plan, determinarea marimii costului de productie pe fiecare articol de calculatie, pe locuri generatoare de costuri si pe purtatori de costuri, în concordanta cu specificul activitatii întreprinderii.

Calculatia costurilor poate fi definita ca ansamblul de operatii matematice folosite

în conformitate cu prevederile metodologice în vigoare, pentru determinarea costului unitar al unui produs, al unei lucrari sau al unui serviciu prestat, în conditiile tehnice, organizatorice si functionale ale întreprinderii.

1.2.1.Caracteristicile calculatiei costurilor

Calculatia costurilor, în functie de metoda si procedeele folosite, poate furniza informatii asupra costurilor trecute, asupra costurilor actuale sau a celor viitoare, ceea ce prezinta o importanta deosebita în planificarea, urmarirea, analiza si controlul costurilor.

Pentru caracterizarea calculatiei costurilor, teoria calculatiei costurilor pleaca de la cele doua functii de baza ale costului si anume de la functia de masurare si functia de control si reglare. Aceste functii, fiind strâns legate între ele si inseparabile, sunt folosite în practica economica cu ajutorul informatiilor asupra costurilor ca instrumente de conducere, planificare si control.

1.Pentru caracterizarea calculatiei costurilor se urmareste, în esenta, determinarea naturii si calitatii informatiilor pe care aceasta este în masura sa le furnizeze. Din acest punct de vedere, teoria calculatiei costurilor priveste informatiile asupra costurilor prin prisma actualitatii pentru conducere. Sub acest aspect, calculatia costurilor poate fi caracterizata ca:

a.un calcul al trecutului - urmareste determinarea costului unor produse, grupe de produse, lucrari etc. executate.;

b.un calcul curent - presupune urmarirea si controlul costurilor în paralel cu desfasurarea procesului de productie.

c.un calcul previzional, având fiecare importanta sa - permite stabilirea cu anticipatie a anumitor nivele de costuri, pe baza unor calcule fundamentate stiintific.

2.Calculatia costurilor poate fi caracterizata si din punctul de vedere al valorii informatiilor asupra costurilor, fiind conditionata de relevanta, exactitatea, si actualitatea acestora.

a.Informatiile asupra costurilor reflecta aspecte multilaterale cu indicarea cauzelor care caracterizeaza activitatea productiva. Fiecare treapta a

Calculul preturilor si costului

7

 

 

conducerii întreprinderii are nevoie de anumite informatii, specifice nivelului ei si, de aceea, calculatia costurilor se organizeaza pe principiul conducerii prin obiective

b.Pentru luarea unor decizii optime, conducerea întreprinderii solicita ca informatiile asupra costurilor sa fie exacte. De aceea, se recomanda studierea în prealabil a mai multor metode de calculatie a costurilor, sub aspectul capacitatii lor de a furniza informatii exacte si adoptarea acelei calculatii care raspunde cel mai bine acestei cerinte.

c.Actualitatea informatiei, este un element de caracterizare a calculatiei costurilor si depinde de promptitudinea cu care este culeasa, prelucrata si transmisa. Se impune cresterea operativitatii metodelor de calculatie a costurilor prin construirea unor modele de costuri previzionale.

d.Costul informatiei, ca element de caracterizare a calculatiei costurilor, depinde de volumul informatiilor culese, stocate si prelucrate în vederea determinarii costurilor productiei. Aceasta, deoarece nu trebuie uitat un amanunt important: informatiile suplimentare induc costuri suplimentare.

1.2.2. Costul de productie

Pentru calcularea corecta a costului productiei este necesar ca înregistrarea cheltuielilor aferente sa tina seama de locurile de productie ce au ocazionat cheltuieli precum si de destinatia si importanta productiei.

Productia întreprinderii se clasifica în trei categorii:

1.Productia de baza – formeaza obiectul activitatii principale a unitatii constând în obtinerea de produse finite, semifabricate, lucrari si servicii destinate vânzarii catre terti. Obtinerea ei are loc în sectiile principale ale unitatii numite sectii de baza. În contabilitate se numesc centre principale de costuri.

2.Productia auxiliara - este productia ce asigura desfasurarea în conditii normale a productiei de baza numindu-se si ajutatoare. Ea cuprinde fabricarea produselor secundare (centrala electrica a întrepriderii, de apa, de abur, ateliere de întretinere si reparatii, etc.). Ea se desfasoara în sectii auxiliare, numite în contabilitate centre secundare de costuri. Productia auxiliara este destinata, de regula, consumului intern, dar când depaseste necesitatea interna poate fi liivrata si tertilor.

3.Productia anexa – nu are legatura directa cu activitatea de baza a unitatii, având drept scop satisfacerea unor nevoi socio-culturale ale angajatilor. Obtinerea ei are loc în sectii neindustriale numite sectii anexa. În contabilitate se numesc centre anexe de costuri.

Aceasta clasificare a productiei determina în contabilitate înregistrarea cheltuielilor aferente în conturi distincte. Administrarea si conducerea productiei se realizeaza la nivelul sectorului administrativ si de conducere care, în contabilitate constituie un centru de costuri distinct.

8

Calculul preturilor si costului

 

 

 

Continutul si clasificarea cheltuielilor de productie

Modul de formare al costurilor are ca punct de pornire clasificarea cheltuielilor ce compun costurile pe urmatoarele criterii:

Criteriul

 

 

 

 

 

Categorii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Criteriul economic

 

 

 

ª

cheltuieli materiale ce reflecta consumurile de obiecte

 

 

 

 

 

 

 

 

ale muncii si de mijloace de munca; (cheltuieli cu

 

 

 

 

 

 

 

 

materiile prime, materiale, combustibil, piese de

 

 

 

 

 

 

 

 

schimb, cheltuieli cu obiecte de inventar, cheltuieli cu

 

 

 

 

 

 

 

 

amortizarea mijloacelor fixe.);

 

 

 

 

 

 

 

ª cheltuieli cu munca vie reprezinta consumul de forta

 

 

 

 

 

 

 

 

de munca (cheltuieli cu salarii, si cheltuieli cu cote

 

 

 

 

 

 

 

 

aferentesalariilor – CAS, contributia unitatii);

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa omogenitate:

 

 

 

ª

cheltuieli simple (omogene) formate dintr-un singur

 

 

 

 

 

 

 

 

element de cheltuiala (cheltuieli cu salariile, cheltuieli

 

 

 

 

 

 

 

 

cu amortizarea, cheltuieli cu materiile prime);

 

 

 

 

 

 

 

ª cheltuieli complexe (eterogene), formate din mai multe

 

 

 

 

 

 

 

 

elemente de cheltuiala (cheltuieli generale de

 

 

 

 

 

 

 

 

administratie – chirii, iluminat, telefon, cheltuieli cu

 

 

 

 

 

 

 

 

întretinerea si functionarea utilajelor, cheltuieli comune

 

 

 

 

 

 

 

 

de sectie).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa modul în care

 

 

ª

cheltuieli productive – ocazionate de desfasurarea

 

participa la obtinerea

 

 

 

normala a procesului de productie (cheltuieli eficiente);

 

de bunuri

 

 

 

 

ª

cheltuieli neproductive (ineficiente) – provenite din

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

anomalii în desfasurarea procesului de productie

 

 

 

 

 

 

 

 

(pierderi din întreruperea procesului de productie,

 

 

 

 

 

 

 

 

pierderi din rebuturi, din depasirea normelor de consum

 

 

 

 

 

 

 

 

la materiale).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa locul

lor

de

 

 

ª

cheltuieli ale activitatii de baza;

 

efectuare

 

 

 

 

 

ª

cheltuieli ale activitatii auxiliare;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª cheltuieli comune ale sectiei;

 

 

 

 

 

 

 

ª cheltuieli generale de întreprindere;

 

 

 

 

 

 

 

ª cheltuieli de desfacere;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa

modul

de

 

 

ª

cheltuieli directe - se identifica direct pe produs în

 

includere

în

costul

 

 

 

momentul efectuarii lor (cheltuieli cu materiile prime,

 

productiei

 

 

 

 

 

materiale, salariile muncitorilor direct productivi,

 

 

 

 

 

 

 

 

cotele aferente salariilor directe etc.);

 

 

 

 

 

 

 

ª cheltuieli indirecte care nu sunt legate nemijlocit de

 

 

 

 

 

 

 

 

produs, ci privesc productia în ansamblul ei – se mai

 

Calculul preturilor si costului

9

 

 

 

 

 

 

 

numesc si cheltuieli comune sau generale (cheltuieli cu

 

 

 

 

 

iluminatul, energie electrica, apa, chirii, telefon,

 

 

 

 

 

amortizari etc.)

 

 

 

 

 

 

 

 

Identificarea cotei parti din aceste cheltuieli ce intra în

 

 

 

 

 

costul produsului presupune efectuarea prealabila a unui

 

 

 

 

 

calcul de repartizare a cheltuielilor pe baza unei chei de

 

 

 

 

 

repartizare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa legatura lor cu

 

 

ª cheltuieli tehnologice ocazionate de aplicarea

procesul de productie

 

 

tehnologiei de productie (cheltuieli cu materiile prime,

 

 

 

 

 

materiale, combustibil, salariile muncitorilor, cotele

 

 

 

 

 

aferente);

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª cheltuieli de regie ocazionate de administrarea,

 

 

 

 

 

organizarea si conducerea activitatii (cheltuieli cu

 

 

 

 

 

salariile personalului TESA, cheltuieli cu întretinerea si

 

 

 

 

 

functionarea cladirilor, cheltuieli administrativ-

 

 

 

 

 

gospodaresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa

necesitatea

 

 

ª cheltuieli grupate pe elemente primare: materii prime,

asigurarii

structurii

 

 

materiale, combustibil, energie, apa, amortizari, salarii,

costurilor

 

de

 

 

cote aferente salariilor (aceasta grupa indica ce

productie

 

 

 

 

mijloace economice s-au consumatîn productie, dupa

 

 

 

 

 

natura sau specificul lor).

 

 

 

 

 

ª cheltuieli grupate pe articole de calculatie:

 

 

 

 

 

Cheltuieli cu

materiile

prime si materialele

+

 

 

 

 

 

 

directe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuieli salariile directe

 

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuieli cu cotele aferente salariilor directe

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuieli cu întretinerea si functionarea

 

 

 

 

 

 

 

utilajelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuieli comune ale sectiei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

COST DE SECTIE

 

+

 

 

 

 

 

 

Cheltuieli generale ale întreprinderii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

COST DE UZINA

 

+

 

 

 

 

 

 

Cheltuieli de desfacere

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

COST COMPLET COMERCIAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa

 

 

 

 

ª cheltuieli fixe (conventional constante), a caror marime

comportamentul

lor

 

 

ramâne relativ neschimbata sau se modifica

fata de volumul

fizic

 

 

nesemnificativ în cazul variatiei volumului fizic al

 

 

 

 

 

productiei

(cheltuieli

cu amortizarile, cheltuieli cu

10

Calculul preturilor si costului

 

 

 

al productiei

 

salariile TESA si cotele aferente, cheltuieli postale,

 

 

cheltuieli cu chirii, cheltuieli cu rechizite de birou,

 

 

 

etc.). CF=f(t).

 

 

ª cheltuieli variabile ce îsi modifica marimea

 

 

corespunzator cu volumul fizic al productiei (cheltuieli

 

 

cu materii prime, cheltuieli cu materiale, combustibil,

 

 

energie, apa, salarii directe si cote aferente). CV=f(Q).

 

 

Pentru a exprima comportamentul cheltuielilor fata de

 

 

volumul productiei se calculeaza indicele de

 

 

variabilitate Iv.

 

 

 

 

 

Ct

1

 

â—Š100-100

 

 

 

Ct1

-Ct0

 

â—Š100-100

I

 

Ct

0

 

 

IV

 

 

Ct0

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Q1

-Q0

 

 

 

V Q

 

 

â—Š100-100

sau

 

â—Š100-100

 

 

 

 

 

 

 

 

1

 

 

 

 

 

 

Q

 

 

 

Q

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0

 

 

 

 

 

 

 

 

0

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

unde indicele 1 se refera la perioada curenta, iar indicele 0 la perioada de baza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa indicele

de

 

 

 

ª Cheltuielile fixe au indicele de variabilitate Iv=0, ele

 

 

variabilitate IV

 

 

 

 

fiind determinate de capacitatea

de

productie a

 

 

 

 

 

 

 

întreprinderii (nu de volumul

de

productie).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuielile fixe se împart în doua grupe:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ßcheltuieli fixe propriu-zise ce ramân constante, indiferent de volumul capacitatii de productie (amortizari, cheltuieli postale, cheltuieli cu asigurari, cheltuieli cu diverse taxe, etc.);

ßcheltuieli relativ fixe care manifesta o anumita sensibilitate la variatia capacitatii de productie (salarii TESA, salarii personal, de întretinere, cotele aferente, cheltuieli cu rechizitele, etc).

Ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor indica gradul de rigiditate (GR) al întreprinderii, care trebuie sa

fie cât mai redus:

GR

CF â—Š100

.

 

CT

 

 

 

 

 

 

 

ªcheltuieli variabile proportionale care se modifica proportional cu volumul productiei Iv=1. La nivel de produs aceste cheltuieli ramân neschimbate (materiale, ambalaje, salarii directe, cote aferente, etc);

Calculul preturilor si costului

11

 

 

ªcheltuieli variabile progresive care cresc într-un ritm superior ritmului de crestere al volumului productiei – acestea au Iv > 1. La nivel de produs, ritmul de crestere se mentine (cheltuieli cu combustibilul).

ªcheltuieli variabile degresive care cresc într-un ritm inferior ritmuluide crestere al volumului productiei

0<IV<1. Acestea manifesta o anumita inertie la cresteri mici ale volumului productiei, înregistrând cresteri abia la o crestere semnificativa a volumului productiei. Cu ajutorul indicelui de degresiune, se mai pot calcula doi indicatori importanti:

a.Cresterea procentuala a cheltuielilor degresive

 

 

I

 

â—Š Q -Q

 

 

(Q -Q )

 

P[%]

 

 

V

 

( 1

0 )

â—Š100 unde

1 0

 

â—Š100

 

 

 

 

Q0

 

Q0

 

 

 

 

 

 

 

 

 

este ritmul de crestere a volumului productiei;

 

b. Efectul degresiunii asupra profitului:

 

 

 

 

 

 

Ê

Q

 

ˆ

 

 

 

Ed

Cd0

Á

1

 

˜

 

 

 

◊ÁQ

-1˜◊(1-IV )

 

 

 

 

 

 

 

 

Ë

0

¯

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.cheltuieli variabile regresive sunt acelea care scad pentru o perioada de timp la începutul procesului de productie în timp ce volumul fizic al productiei se mentine constant sau creste usor (consumul de combustibil la pornirea furnalelor);

2.cheltuieli variabile flexibile sunt acelea care evolueaza diferit în raport cu volumul fizic al productiei având alternativ comportament proportional si comportament degresiv (consumul de combustibil în cazul centralelor termoelectrice)

12

Calculul preturilor si costului

 

 

 

CAPITOLUL 2

CALCULATIACOSTURILOR DE PRODUCTIE

2.1. Principiile organizarii calculatiei costurilor

La baza calculatiei costurilor stau urmatoarele principii:

 

Principiul

 

Detalii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul

determinarii

 

Presupune separarea cheltuielilor pe fiecare

 

obiectului calculatiei

 

activitate desfasurata ca urmare a particularitatilor

 

 

 

 

determinate de organizarea si desfasurarea

 

 

 

 

proceselor economice. Cheltuielile vor fi separate

 

 

 

 

astfel:

 

 

 

 

 

ª în activitatea de aprovizionare, obiectul

 

 

 

 

calculatiei este dat de materii prime, materiale

 

 

 

 

consumabile etc.;

 

 

 

 

 

ª în activitatea de productie,

obiectul de

 

 

 

 

calculatie este dat de un produs, lucrare,

 

 

 

 

serviciu etc.

 

 

 

 

 

Nerespectarea principiului de mai sus conduce la

 

 

 

 

denaturarea costului de productie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul

stabilirii

 

Alegerea metodei de calculatie este strâns legata de

 

metodei de calculatie

 

particularitatile organizarii productiei si ale

 

 

 

 

procesului tehnologic, de scopul urmarit prin

 

 

 

 

procesul decizional al întreprinderii, influentând

 

 

 

 

calculul costului produsului fabricat, realizarii de

 

 

 

 

lucrari sau servicii. Utilizarea unei metode de

 

 

 

 

calculatie are la baza multipli indicatori economico-

 

 

 

 

financiari ce se determina în contabilitate.

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul organizarii

 

Organizarea calculatiilor contabile este strâns

 

calculatiilor contabile în

 

legata de calculatiile economice (statistice,

 

corelatie cu celelalte

 

previzionale), prin corespondenta

între datele

Calculul preturilor si costului

13

 

 

 

calculatii economice

 

 

prognozate si cele furnizate de contabilitate si

 

(statistice, previzionale);

 

statistica, asigurându-se indicatorilor un continut

 

 

 

 

 

unitar. Caracterul unitar al informatiilor, oferite la

 

 

 

 

 

nivelul fiecarei subdiviziuni organizatorice a

 

 

 

 

 

economiei nationale, permite asigurarea unui sistem

 

 

 

 

 

informational economic oferit de calculul, analiza

 

 

 

 

 

si controlul indicatorilor la nivelul întreprinderii.

 

 

 

 

 

ÃŽn conformitate cu principiul de mai sus,

 

 

 

 

 

organizarea contabilitatii de gestiune si obtinerea

 

 

 

 

 

informatiilor referitoare la costul de productie

 

 

 

 

 

(consumul material si de munca vie) sunt strâns

 

 

 

 

 

legate de furnizarea datelor necesare întocmirii

 

 

 

 

 

indicatorilor previzionati (costurile prestabilite).

 

 

 

 

 

Astfel, la organizarea contabilitatii de gestiune,

 

 

 

 

 

trebuie sa se tina seama de fiecare centru de

 

 

 

 

 

cheltuieli (sectie, faze de fabricatie etc.), în vederea

 

 

 

 

 

previzionarii costurilor de productie.

 

 

 

 

 

ÃŽn acest proces, se va tine seama de aceleasi criterii

 

 

 

 

 

de repartizare a cheltuielilor indirecte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul separarii

 

 

Separarea cu exactitate a informatiilor oferite de

 

indicatorilor economico-

 

contabilitate, pe tipuri de activitati (exploatare,

 

financiari ai calculatiei

 

 

financiare, extraordinare) din cadrul unei unitati

 

costurilor pe tipuri de

 

 

patrimoniale, are drept scop determinarea cu

 

activitati;

 

 

 

exactitate a indicatorilor economico-financiari, a

 

 

 

 

 

cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor, pe acele

 

 

 

 

 

activitati, în vederea determinarii eficientei fiecarei

 

 

 

 

 

activitati în parte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul

delimitarii

în

 

Costul de productie trebuie sa cuprinda numai

 

timp a cheltuielilor;

 

 

cheltuieli aferente activitatii de exploatare, pe tipuri

 

 

 

 

 

de cheltuieli si nu alte cheltuieli cum sunt cele

 

 

 

 

 

financiare, extraordinare, impozit/profit, care

 

 

 

 

 

trebuie sa se suporte din rezultatele financiare ale

 

 

 

 

 

unitatii patrimoniale (chiar si o parte a cheltuielilor

 

 

 

 

 

de exploatare, cum sunt alte cheltuieli de

 

 

 

 

 

exploatare: majorari, penalitati, cheltuieli cu privire

 

 

 

 

 

la activele cedate etc.).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul

delimitarii

în

 

În cazul cheltuielilor de productie, delimitarea în

 

spatiu a cheltuielilor

 

 

spatiu presupune localizarea acestora la nivel de

 

 

 

 

 

sectii de baza, auxiliare etc.

 

 

 

 

 

ÃŽn acest mod se realizeaza determinarea unui

 

 

 

 

 

cost unitar de productie al unui produs, care sa

 

 

 

 

 

includa numai cheltuielile aferente acestuia.

 

 

 

 

 

 

14

 

 

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul delimitarii

 

Acest principiu are la baza delimitarea cheltuielilor

 

 

 

 

cheltuielilor productive,

 

productive de cele neproductive (care nu aduc

 

 

 

 

de cele neproductive

 

produsului o valoare suplimentara).

 

 

 

 

 

 

Din categoria cheltuielilor neproductive, putem

 

 

 

 

 

 

aminti: pierderile determinate de întreruperile

 

 

 

 

 

 

procesului de productie, pierderi ale deteriorarii

 

 

 

 

 

 

materiilor prime, materialelor, pierderi rezultate din

 

 

 

 

 

 

casarea mijloacelor circulante etc.

 

 

 

 

 

 

Ele sunt legate de modul de organizare, de

 

 

 

 

 

 

gestionarea patrimoniului si trebuie sa se tina

 

 

 

 

 

 

seama de acestea determinându-se influenta lor în

 

 

 

 

 

 

costul efectiv al produsului, în vederea eliminarii

 

 

 

 

 

 

cauzelor care le-au determinat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

Principiul delimitarii

 

Productia neterminata reprezinta productia care se

 

 

 

 

cheltuielilor între

 

afla în diferite stadii de fabricatie. Ea se determina

 

 

 

 

productia finita si în curs

 

pe baza inventarierii periodice (lunare) din punct de

 

 

 

 

de executie

 

vedere contabil, dupa care se stabileste valoric.

 

 

 

 

 

 

Separarea cheltuielilor pe productia neterminata

 

 

 

 

 

 

prezinta importanta deoarece, în cazul subevaluarii

 

 

 

 

 

 

acesteia, se înregistreaza o crestere a costului

 

 

 

 

 

 

produsului finit, cu implicatii asupra rezultatului

 

 

 

 

 

 

întreprinderii aferent perioadei de gestiune

 

 

 

 

 

 

(descrestere).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.2. Organizarea calculatiei costurilor

Organizarea calculatiei costurilor se gaseste într-o strânsa legatura cu organizarea contabilitatii costurilor de productie.

Problemele principale care tin de organizarea calculatiei costurilor sunt:

ªprecizarea obiectului calculatiei;

ªstabilirea unitatii de calcul (dependenta de obiectul calculatiei);

ªalegerea procedeului sau procedeelor, atunci când este cazul, de repartizare a cheltuielilor indirecte;

ªadoptarea unei nomenclaturi a costurilor de productie pe elemente primare si pe articole de calculatie adaptata la specificul activitatii unei entitati;

ªadoptarea celei mai adecvate metode de calculatie a costurilor (ca exprimare a legaturii ce se stabileste între tipul productiei si modul de organizare a evidentei a cheltuielilor de productie).

Calculul preturilor si costului

15

 

 

Organizarea calculatiei costurilor poate fi realizata având la baza una din metodele de calculatie pure sau combinatii ale acestora, cum ar fi:

ªmetoda globala;

ªmetoda pe faze;

ªmetoda pe comenzi;

ªmetoda standard - cost etc.

Calculatia costurilor poate fi astfel organizata încât sa permita realizarea urmatoarelor obiective:

1.Aspectului formal al calculatiei prin:

 

 

 

 

 

Calculatia pe feluri de costuri utilizeaza sau poate

 

 

 

 

 

 

utiliza diferite criterii de grupare a costurilor:

 

 

 

 

 

 

ª dupa natura consumurilor în costul materialelor si

 

 

 

 

 

 

în costul manoperei;

 

 

Calculatia pe feluri de

 

 

 

ª în

functie de modificarea volumului fizic al

 

 

costuri

 

 

 

 

 

productiei în costuri fixe si costuri variabile etc.;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª în organizarea calculatiei costurilor pe feluri, o

 

 

 

 

 

 

importanta deosebita o au purtatorii primari de

 

 

 

 

 

 

date si informatii, circuitul lor, cât si

 

 

 

 

 

 

corectitudinea întocmirii lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Potrivit structurii întreprinderii calculatia trebuie

 

 

 

 

 

 

astfel organizata încât sa permita un calcul de plan,

 

 

 

 

 

 

unul efectiv si altul legat de abaterile privind

 

 

 

 

 

 

costurile. Ca urmare, locul de cost trebuie tratat din

 

 

 

 

 

 

mai multe puncte de vedere:

 

 

 

 

 

 

ª formal (al procedeelor de colectare si

 

 

Calculatie pe locuri de

 

 

 

 

repartizare a cheltuielilor încorporabile);

 

 

costuri sau centre de

 

 

 

ª

functional (al conducerii eficiente prin latura

 

 

cost sau

 

 

 

 

 

 

 

 

 

responsabilitatii);

 

 

responsabilitate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

mixt.

 

 

 

 

 

 

Se impune gasirea sau mai bine spus stabilirea unui

 

 

 

 

 

 

numar optim de locuri de cost prin prisma costului

 

 

 

 

 

 

informatiei.

 

 

 

 

 

 

Pe lânga optimizare, se pune si problema conducerii

 

 

 

 

 

 

locurilor de costuri, bazata pe o metoda adecvata de

 

16

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

 

 

 

conducere.

 

 

 

 

 

 

Un aspect deosebit de important este cel al

 

 

 

 

 

 

repartizarii cheltuielilor indirecte pe fiecare loc de

 

 

 

 

 

 

cost, prin folosirea unor calcule conventionale sau

 

 

 

 

 

 

procedee de repartizare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest mod de organizare a calculatiei trebuie sa tina

 

 

 

 

 

 

seama atât de definirea purtatorilor de costuri, cât si

 

 

 

 

 

 

de marea diversitate a acestora.

 

 

 

 

 

 

Purtatorii de costuri reprezinta entitatile pentru care

 

 

 

 

 

 

se antecalculeaza si se postcalculeaza costuri potrivit

 

 

Calculatia pe

 

 

 

unei anume metode. Ei îndeplinesc doua functii:

 

 

 

 

 

 

 

 

purtatori de costuri

 

 

 

ª de identificare a cheltuielilor specifice

 

 

 

 

 

 

(individuale) si, în anumite conditii de preluare a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

celor comune care se colecteaza initial pe

 

 

 

 

 

 

sectoare;

 

 

 

 

 

 

 

 

ªde control al volumului de activitate desfasurat de

întreprindere"

2.Aspectului functional al calculatiei prin:

ªAceasta se utilizeaza la determinarea costului planificat, normat, standard sau antecalculat al

 

 

 

 

 

produselor, lucrarilor sau serviciilor pe articole de

 

 

Calculatia de plan

 

 

 

 

 

 

calculatie, pe baza normelor de consum sau a

 

 

(normata, standard).

 

 

 

 

 

 

 

 

standardelor de materii si materiale, a normelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de timp si de folosire a capacitatilor de productie

 

 

 

 

 

 

etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª Are drept scop stabilirea costurilor efective, reale

 

 

Calculatia efectiva

 

 

 

ale produselor obtinute, lucrarilor executate si

 

 

 

 

 

serviciilor prestate pe baza datelor furnizate de

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

contabilitatea financiara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calculul abaterilor

 

 

 

ª Urmareste furnizarea fiecarui nivel de conducere

 

 

 

 

 

numai a abaterilor relevante

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.3 Locul si rolul calculatiei costurilor

Calculatia costurilor orientata spre control si decizie este una dintre componentele de baza ale mecanismului de conducere a întreprinderii. Calculatia costurilor trebuie

Calculul preturilor si costului

17

 

 

privita ca o sursa importanta de furnizare a informatiilor din domeniul costurilor, având rol hotarâtor pentru asigurarea unei conduceri moderne a întreprinderii. Datorita acestui rol important, calculatia costurilor de productie a devenit o problema de baza a managementului firmei.

Calculatia costurilor trebuie sa fie astfel organizata încât sa asigure:

ªmasurarea cantitativa si calitativa a întregului proces de productie;

ªun mijloc de control, orientare si reglare prin decizii corespunzatoare a laturii valorice a acestuia pe baza informatiilor furnizate fiecarui nivel de conducere.

Calculatia costurilor este în masura sa raspunda acestor cerinte si sa furnizeze informatii asupra costurilor trecute, asupra costurilor actuale si asupra costurilor viitoare.

Deoarece costurile sunt generate de toate locurile de costuri, rezulta ca toate sectoarele si compartimentele functionale ale întreprinderii participa la costul productiei. Prin costuri se reflecta întreaga activitate a întreprinderii, calculatia costurilor trebuie privita ca un sistem informational de baza al conducerii întreprinderii.

Rolul si importanta calculatiei costurilor

ª costurile apar peste tot în cadrul întreprinderii

ªcalculatia costurilor este singura în masura sa explice eficienta activitatii economice si atingerea sau abaterea de la scopul urmarit

ªinformatiile furnizate de calculatia costurilor sunt informatii de conducere pentru toate locurile generatoare de costuri

ªraspunderea pentru nivelul costurilor atrage toate treptele ierarhice de conducere din cadrul întreprinderii

ªfiecare manager este raspunzator, la rândul sau, pentru costurile din compartimentul pe care-l conduce

Costul este urmarit pe locuri generatoare de costuri, în cadrul unor limite prestabilite cu ajutorul metodelor evoluate de calculatie a costurilor. Astfel, se poate

îmbina conducerea prin delegare de autoritate în asa fel ca fiecare conducator, la nivelul sau din ierarhia întreprinderii, sa raspunda de obiectivul partial fixat. O astfel de urmarire a costurilor asigura concomitent cunoasterea abaterilor si localizarea lor cu indicarea cauzelor care le-au generat si a responsabilitatii. De asemenea, permite o filtrare a informatiilor privind costurile în limita necesitatilor fiecarui nivel ierarhic.

18

Calculul preturilor si costului

 

 

 

CAPITOLUL 3

METODE DE CALCULATIE ACOSTURILOR

În prezent procedeele si tehnicile de calculatie se perfectioneaza continuu, prin formularea unor modele de calculare adecvate stadiului de perfectionare a tehnologiei productiei. Astfel, au aparut o seama de modele de calculare a costurilor, diferentiate între ele prin procedeele si tehnicile de calcul adoptate în cadrul fiecarui model, cunoscute în literatura de specialitate si în practica economica sub denumirea de metode de calculatie a costurilor.

Metoda de calculatie a costurilor este ansamblul de procedee si tehnici de calcul specifice, utilizate într-o anumita succesiune pentru afectarea purtatorilor de costuri numai cu cheltuielile de productie ocazionate de obtinerea sau de producerea acestora.

Clasificarea metodelor de calculatie a costurilor

În functie de aparitia lor în timp si de

formele lor evolutive :

Metode clasice de calculatie:

ªmetoda globala;

ªmetoda pe faze;

ªmetoda pe comenzi.

Metode moderne (evoluate) de calculatie a costurilor:

ªmetoda standard-cost,

ªmetoda direct-costing;

ªmetoda costurilor marginale;

ªmetoda PERT-cost;

ªmetoda T.H.M.,

ªmetoda G.P. etc

Calculul preturilor si costului

19

 

 

Metode de calculatie pe purtatori de costuri:

 

 

 

 

ª

metoda pe comenzi;

 

 

 

 

 

 

ª metoda standard-cost;

 

 

 

 

 

ª

metoda T.H.M.;

 

 

 

 

 

ª

metoda G.P.;

 

 

Dupa legatura lor cu obiectul

 

 

 

ª

metoda PERT-cost s.a

 

 

calculatiei se disting:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Metode de calculatie pe sectoare de cheltuieli sau

 

 

 

 

 

 

pe locuri de cheltuieli.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Metode de calculatie cu caracter mixt:

 

 

 

 

 

 

ª

metoda globala;

 

 

 

 

 

 

ª

metoda pe faze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Metode de calculatie care au ca unic obiectiv

 

 

 

 

 

 

stabilirea costului produselor, lucrarilor si

 

 

 

 

 

 

serviciilor:

 

 

 

 

 

 

 

ª

metoda globala;

 

 

 

 

 

 

ª

metoda pe comenzi;

 

 

 

 

 

 

ª

metoda pe faze;

 

 

ÃŽn functie de obiectivele urmarite:

 

 

 

ª

metoda G.P. s.a.;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Metode de calculatie care urmaresc si alte

 

 

 

 

 

 

obiective:

 

 

 

 

 

 

 

ª metoda standard-cost;

 

 

 

 

 

 

ª

metoda T.H.M.;

 

 

 

 

 

 

ª metoda PERT-cost;

 

 

 

 

 

 

ª metoda direct-costing s.a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Metode de evidenta analitica a cheltuielilor de

 

 

 

 

 

 

productie si de calculatie a costurilor totale sau

 

 

 

 

 

 

integrale (full-costing), cuprinzând:

 

 

Dupa partea din sfera cheltuielilor de

 

 

 

ª

metode de baza sau fundamentale:

 

 

productie absorbita în determinarea

 

 

 

 

∑

metoda globala;

 

 

costului de productie:

 

 

 

 

∑

metoda pe faze;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

∑

metoda pe comenzi.

 

 

 

 

 

 

ª

metode derivate evoluate:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

20

Calculul preturilor si costului

 

 

 

∑ metoda T.H.M.;

∑ metoda G.P.;

∑ metoda PERT-cost.

ªmetode de evidenta complexa si control operativ:

∑metoda standard-cost;

 

∑

metoda ABC;

 

∑

metoda costului-tinta etc.

Metode de evidenta analitica a cheltuielilor de

productie si de calculatie a costurilor partiale -

metode limitative:

ª metoda direct-costing;

ª

metoda costurilor directe;

ª

metoda costurilor specifice.

Metode de calculatie bazate pe principiul

sectiilor omogene:

ª

metoda globala;

ª

metoda pe faze;

ª

metoda pe comenzi.

 

 

 

Metode de calculatie bazate pe

principiile

 

Dupa principiile utilizate:

 

 

coeficientilor de echivalenta sau al

rapoartelor

 

 

 

 

constante:

 

 

 

 

 

 

 

 

ª metoda G.P.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Metode de calculatie bazate pe principiul

 

 

 

 

centrelor de responsabilitate:

 

 

 

 

 

 

 

 

ªmetoda T.H.M.;

ªmetoda de calculatie pe centre de costuri.

Calculatia costurilor de productie poate fi efectuata dupa metoda costurilor standard, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala, metoda direct-costing sau alte metode, în functie de modul de organizare a productiei, specificul activitatii, particularitatile procesului tehnologic si de necesitatile proprii.

Calculul preturilor si costului

21

 

 

3.1. Factorii care determina alegerea metodei de calculatie a costurilor

Alegerea metodei de calculatie a costurilor se face tinându-se seama de actiunea unor factori generatori de cheltuieli de productie:

1.Specificul tehnologiei de fabricatie:

ªcu productie simpla (omogena), cum ar fi unitatile producatoare de zahar, ulei, sticla, ciment etc, în cadrul carora produsele finite se obtin prin prelucrarea materiei prime într-un lant de operatii succesive;

ªcu productie complexa, în cadrul carora produsele finite se obtin prin combinarea unor operatii sau siruri de operatii relativ independente, care se pot desfasura simultan (cum ar fi cele constructoare de masini).

Specificul tehnologiei de fabricatie influenteaza :

ªcriteriile de separare si delimitare a cheltuielilor de productie pe purtatori si pe sectoare de cheltuieli;

ªordinea în care se efectueaza colectarea cheltuielilor de productie în vederea determinarii costului unitar pe produs, lucrare sau serviciu;

ªperioada si momentul de calcul, care nu întotdeauna coincid cu perioada de productie;

ªobiectul calculatiei, care poate fi un produs fabricat, o lucrare executata, un serviciu prestat, un semifabricat, o serie de produse etc;

ªmetodele de calculatie a costului unitar.

2.Tipul de productie si modul de organizare a acesteia:

ªcu productie individuala;

ªde serie;

ªde masa.

Tipul de productie si modul de organizare influenteaza modul de organizare a calculatiei costurilor prin:

ªmodul de organizare a productiei pe care-1 presupune: pe comenzi, în flux si pe sarje, pe loturi etc;

ªmetoda de calculatie utilizata (metoda globala, pe comenzi, pe faze etc);

22

Calculul preturilor si costului

 

 

 

ªdocumentatia necesara etc.

3.Marimea entitatii este factorul care determina modalitatea generala de organizare si efectuare a lucrarilor de colectare a cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor:

ªcentralizat, daca entitatile fac parte din categoria celor mici si mijlocii;

ªdescentralizat, daca entitatile sunt mari, cu subunitati dispersate în spatiu si daca aceste subunitati functioneaza dupa principiul autonomiei economico-financiare.

4.Structura organizatorica a entitatii (de productie si functionala) influenteaza cadrul general, organizatoric si functional al calculatiei costurilor. Astfel, structura productiei impune delimitari de cheltuieli pe zone de cheltuieli, în functie de omogenitatea sau complexitatea operatiilor care se executa în fiecare sectie, atelier, centru de productie etc, si pe purtatorii de costuri intermediari si finali (sau numai finali). Structura functionala poate reclama, la rândul sau, organizarea calculatiei costurilor fie la nivelul tuturor sectoarelor functionale luate împreuna, fie pe compartimente functionale distincte.

5.Organizarea procesului de productie constituie un alt factor ce influenteaza alegerea metodei de calculatie a costurilor. Modalitatile de organizare sociala a productiei, cum ar fi specializarea, concentrarea si combinarea, influenteaza principalele caracteristici ale organizarii calculatiei costurilor, astfel:

ªspecializarea entitatilor economice simplifica modul de organizare a calculatiei costurilor, calculatia putându-se efectua centralizat, direct pe purtatorii de costuri finali;

ªcombinarea, comparata cu specializarea, poate complica organizarea calculatiei, determinând descentralizarea acesteia si organizarea ei pe semifabricate si pe alte categorii de purtatori intermediari de costuri;

ªinfluenta gradului de concentrare a productiei este similara cu cea a marimii entitatii.

6.Progresul tehnic, prin gradul de mecanizare si automatizare a productiei, îngreuneaza sau înlesneste posibilitatile de urmarire a rezultatelor productiei si a consumurilor de valori pe care acestea le presupun pe locurile de munca.

7.Caracterul procesului de productie influenteaza organizarea evidentei cheltuielilor de productie si a calculatiei costurilor.

Calculul preturilor si costului

23

 

 

3.2. Metode de evidenta analitica a cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor totale sau integrale (absorbante)

Conceptul costurilor totale sau integrale este ilustrat printr-o serie de metode, cum sunt: metoda globala, metoda pe faze, metoda pe comenzi etc. Cunoasterea particularitatilor fiecareia dintre aceste metode contribuie direct la folosirea lor în raport cu cerintele impuse de exigentele economiei de piata.

Obiectivul contabilitatii de gestiune, în cadrul metodei costurilor complete, este de a obtine costurile produselor fabricate, incluzând toate cheltuielile de productie.

Obtinerea costului complet al produselor se face prin integrarea succesiva a diferitelor costuri dupa un procedeu care sa respecte fluxul normal de fabricatie a produselor în unitatea patrimoniala.

Etape de desfasurare a lucrarilor de calculatie :

1.determinarea si delimitarea cheltuielilor pe purtatori de costuri si pe sectoare potrivit posibilitatilor de identificare a lor;

2.repartizarea cheltuielilor delimitate pe sectoare asupra purtatorilor de costuri;

3.separarea cheltuielilor în raport cu gradul de finisare a productiei (daca se impune aceasta);

4.determinarea costului unitar.

3.2.1. Metoda globala

Metoda globala sau metoda calculatiei simple este cunoscuta si sub denumirea de metoda diviziunii si se aplica de catre entitatile care fabrica un singur produs, la care, de regula, la sfârsitul perioadei de gestiune, nu exista semifabricate sau productie neterminata, iar daca exista acestea sunt constante de la un exercitiu la altul. Calculatia globala consta în colectarea tuturor cheltuielilor de productie (directe si indirecte) ocazionate de obtinerea productiei, la nivelul întreprinderii si raportarea lor, la finele perioadei de gestiune, la cantitatea de produse finite obtinute. Relatia de calcul este:

 

Ân

Chpj

cui

j 1

 

 

Qi

 

 

unde: cui reprezinta costul unitar al produsului i;

Chp reprezinta cheltuielile de productie ;

24 Calculul preturilor si costului

j - articole de calculatie ;

Qi cantitatea de produs finit «i» obtinuta.

Daca se obtin mai multe produse, considerate în totalitate produse principale,

 

Ân

Chpj

relatia de calcul va fi: cui

j

1

 

 

m

 

 Qi

 

i 1

Aplicarea metodei globale presupune existenta uneia din urmatoarele doua conditii:

1.productia sa fie omogena, adica dintr-un atelier sau sectie de productie, sau chiar din întreaga activitate a entitatii, sa se obtina un singur produs, lucrare sau serviciu, fara sa apara semifabricate sau productie neterminata la sfârsitul perioadei de gestiune. De exemplu: extractia de carbuni, titei, gaze; productia de energie electrica si termica; prestarea de transporturi etc.

2.Daca se obtin mai multe produse, sa existe posibilitatea ca prin diverse criterii de echivalare sa fie transformate într-un singur produs conventional. De exemplu: extractia de carbuni, titei, gaze; prestarea de transporturi etc.

Metoda globala este utilizata în doua variante, si anume:

a) Aplicarea metodei pe feluri de cheltuieli, se efectueaza în doua moduri, astfel:

1.cheltuielile totale de productie sunt defalcate pe feluri de cheltuieli si fiecare dintre acestea sunt apoi raportate la cantitatea totala de produse finite obtinuta într-o perioada de gestiune. Costul unitar se calculeaza cu relatia:

cui Ân

Chpi , unde:

Chpi reprezinta tipurile de cheltuieli de productie;

i 1

Qi

 

2.cheltuielile totale de productie sunt defalcate tot pe feluri de cheltuieli, dar cantitatea totala de produse finite este împartita în obtinuta si vânduta. De asemenea, cheltuielile directe sunt raportate doar la cantitatea de produse obtinuta, în timp ce cheltuielile indirecte la cantitatea de produse vânduta în perioada respectiva de gestiune. Relatia de calcul este urmatoarea:

 

 

Ân

Chdj

+

Ân

Chindj

 

 

 

cu

 

j 1

 

j 1

 

, unde

Chd

 

- reprezinta cheltuielile directe;

i

 

 

 

j

 

Qi

 

 

Qv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chind- cheltuielile indirecte

 

 

 

 

 

 

 

 

Qi

 

— cantitatea de produse obtinuta;

 

 

 

 

 

 

 

 

Qv

 

- cantitatea de produse vânduta.

Calculul preturilor si costului

25

 

 

Aceasta varianta a metodei globale prezinta avantajul determinarii si analizei abaterilor pe feluri de cheltuieli. De asemenea, cea de-a doua forma de calculatie ofera posibilitatea cunoasterii modului cum influenteaza vânzarile nivelul cheltuielilor indirecte.

b. Aplicarea celei de-a doua variante a metodei globale pe locuri de cheltuieli se efectueaza numai în unitatile unde în cadrul unui flux tehnologic, desfasurat pe mai multe etape succesive de prelucrare, se obtine un singur produs finit.

Caracteristic acestei variante este faptul ca urmareste atât determinarea costului unitar separat pe fiecare etapa sau nivel al procesului tehnologic, cât si pe produs. Costul unitar al produsului finit se obtine prin însumarea costurilor unitare ale tuturor locurilor de cheltuieli cât si a cheltuielilor indirecte, utilizând relatia:

cui Ân

Chpli +

Chind

unde:

i 1

Qi

Qj

 

Chpl - reprezinta cheltuielile de productie ale locului de cheltuieli

Qi – reprezinta cantitatea de produse prelucrata în locul de cheltuieli i.

3.2.2. Metoda pe faze

Metoda pe faze este folosita, în unitatile economice care au ca obiect productia de masa, unde pentru obtinerea produsului finit se parcurg în procesul de fabricatie mai multe faze, cum ar fi industria usoara, alimentara, chimica, extractia minereurilor etc.

Obiectul calculatiei îl constituie produsul precum si fazele parcurse în procesul de fabricatie de acesta, astfel încât la sfârsitul perioadei de gestiune, prin cumularea tuturor cheltuielilor, în ultima faza de productie sa se obtina costul unitar efectiv al produsului finit.

Faza de fabricatie este definita ca fiind acea diviziune a procesului tehnologic, delimitata si din punct de vedere organizatoric, în care se executa o anumita operatie din lantul operatiilor succesive de prelucrare a materiei prime, în vederea obtinerii unuia sau mai multor produse finite de masa sau de serie mare.

Aplicarea metodei pe faze la conditiile concrete din unitatile economice cu productie de masa implica parcurgerea urmatoarelor etape de lucru:

ETAPE

1 stabilirea si delimitarea fazelor de calculatie a costurilor

2colectarea cheltuielilor directe pe faze de calculatie si a celor indirecte pe sectiuni omogene

26

Calculul preturilor si costului

 

 

 

3 repartizarea cheltuielilor indirecte între doua sau mai multe produse finite obtinute în aceeasi faza de calculatie

4 calculul costului unitar al semifabricatelor interne pe faze de calculatie

5 determinarea cheltuielilor aferente productiei în curs de executie

6 calculul costului pe unitatea de produs

Stabilirea si delimitarea fazelor de calculatie a costurilor se face prin descompunerea procesului tehnologic, tinând seama de urmatoarele principii:

ªfazele de calculatie a costurilor sa aiba la baza doar fazele de fabricatie cu caracter succesiv sau independente, iar la finele perioadei de gestiune productia obtinuta sa poata fi masurata si exprimata cantitativ;

ªcostul unitar al produselor finite sa fie determinat de un numar redus de faze de calculatie pentru a evita lucrari de centralizare voluminoase si inutile;

ªîn interiorul sectiilor, liniile tehnologice sau instalatiile complexe de fabricatie pot constitui baza unor faze de calculatie distincte, daca fiecare dintre acestea au ca obiect obtinerea unor semifabricate sau produse finite ce se deosebesc între ele prin destinatie, marime, forma etc. si determina cheltuieli de productie diferite ca volum;

ªîn cazul fazelor de fabricatie care se desfasoara pe masini si utilaje cu ajutorul carora se executa operatiuni de finisare superioara pentru semifabricate sau produsul principal se constituie faze de calculatie distincte;

ªdaca o parte din fazele de fabricatie se desfasoara cu aparatura montata în aer liber iar celelalte faze în cladiri închise, este necesar sa se constituie pe baza lor faze de calculatie distincte;

ªse creeaza, de asemenea, faze de calculatie distincte si în cazul fazelor de fabricatie care au ca rezultat un semifabricat ce se utilizeaza în continuare în procesul tehnologic;

ªfazele de fabricatie în cadrul carora se finiseaza semifabricatele sau produsele secundare, obtinute concomitent cu produsul principal, sunt grupate în faze de calculatie;

ªfaza de fabricatie în care deseurile si rebuturile sunt recuperate si transformate în produse finite poate constitui, de asemenea, o faza de calculatie.

Aplicarea metodei pe faze implica, însa, luarea în considerare a particularitatilor procesului tehnologic, a caracteristicilor tipului de productie si a modului de organizare a productiei în entitatea economica. Datorita acestora modelul general al calculatiei costurilor pe faze se poate elabora în doua variante.

Calculul preturilor si costului

27

 

 

METODA PE FAZE

 

 

 

 

 

Se utilizeaza în entitatile care fabrica un numar relativ restrâns

 

 

 

 

 

 

de produse finite, în cadrul unor procese tehnologice

 

 

 

 

 

 

îndelungate, iar dupa fiecare faza se obtin semifabricate

 

 

 

 

 

 

depozitabile, destinate fie consumului intern, fie vânzarii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Costul semifabricatului din fiecare faza se determina pe

 

 

 

 

 

 

articole de calculatie (feluri de cheltuieli) luând în considerare

 

 

 

 

 

 

atât costul semifabricatului primit din faza anterioara, cât si

 

 

 

 

 

 

cheltuielile de productie aferente fazei respective. Astfel,

 

 

 

 

 

 

costul calculat pentru productia ultimei

faze constituie si

 

 

1. Varianta cu

 

 

 

costul unitar al semifabricatului obtinut (cusf).

 

 

semifabricate

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ê

n

ˆ

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ÁÁ

ÂChpj ˜˜

 

 

 

 

 

 

Relatia de calcul: cusfn

cusfn-1 +

Ë

j 1

¯fn

 

 

 

 

 

 

 

 

Qn

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dezavantaj:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Atunci când sunt faze de calculatie numeroase si productie în

 

 

 

 

 

 

curs de executie la finele perioadei de gestiune se mareste

 

 

 

 

 

 

volumul lucrarilor de centralizare a datelor privind calculul

 

 

 

 

 

 

costului de productie al semifabricatului obtinut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se aplica atunci când nu este necesar sa se determine costul

 

 

 

 

 

 

semifabricatelor dupa fiecare faza

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Costul unitar al produsului finit se determina în ultima faza

 

 

 

 

 

 

însumând cheltuielile de productie din toate fazele prin care

 

 

 

 

 

 

trece produsul respectiv si raportându-le la cantitatea obtinuta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Varianta fara

 

 

 

 

n

Ê

m

ˆ

 

 

 

 

semifabricate

 

 

 

ÂÁÁ

ÂChpj ˜˜

 

 

 

 

 

 

 

Relatia de calcul: cui

f

1 Ë

j 1

¯f

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Qi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dezavantaj:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe lânga calculatiile intermediare pe faze se impune si o

 

 

 

 

 

 

centralizare a cheltuielilor de productie din toate fazele de

 

 

 

 

 

 

prelucrare, pentru fiecare produs finit obtinut.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

28

Calculul preturilor si costului

 

 

 

Observatii:

1.Daca la sfârsitul unei faze a existat productie în curs de executie, cheltuielile aferente acesteia se scad din totalul cheltuielilor de productie ale fazei unde au aparut.

2.Daca din procesul de prelucrare rezulta doua sau mai multe produse principale, simultan sau cuplat, sau pe lânga produsul principal rezulta si produse secundare, se impune necesitatea utilizarii unor procedee adecvate pentru separarea cheltuielilor de productie si pe feluri de produse obtinute.

3.2.3. Metoda pe comenzi

Metoda pe comenzi se aplica, în unitatile cu productie individuala sau de serie mica. Astfel de situatii apar în industria constructiilor navale si de masini, industria mobilei, confectiilor, reparatiilor, electronica etc. Ca urmare, obiectul calculatiei costurilor efective îl constituie comanda lansata pentru o anumita cantitate (lot) de produse sau de semifabricate.

Metoda consta în colectarea cheltuielilor directe pe comenzi si repartizarea cheltuielilor indirecte pe fiecare comanda în parte, prin procedee conventionale. Costul unitar se calculeaza dupa terminarea comenzii, prin împartirea acestor cheltuieli la numarul de unitati produse pentru fiecare comanda.

Desi metoda pe comenzi asigura stabilirea unui cost real al produsului finit sau al lucrarii executate, ea prezinta unele dezavantaje:

ªnu asigura la finele perioadei de gestiune cunoasterea costului de productie pentru comenzile a caror executie continua în perioadele urmatoare;

ªconduce la denaturarea costurilor perioadei în cazul predarii partiale a produselor catre client, înainte de terminarea integrala a comenzii.

3.2.4. Metoda tarif-ora-masina

Metoda de calculatie tarif-ora-masina (T.H.M) a fost elaborata în anul 1962 de catre economistul american Spencer A. Tucker.

Problema esentiala de rezolvat ce o ridica aplicarea acestei metode o constituie stabilirea corecta a costului orei de functionare, respectiv a T.H.M.-ului. De aceea, o atentie deosebita trebuie acordata repartizarii rationale a cheltuielilor indirecte pe fiecare masina sau grup de masini.

Aplicarea metodei T.H.M. necesita stabilirea a doi indicatori sintetici legati de gestiune:

Calculul preturilor si costului

29

 

 

a)tariful (sau costul) ora-masina (T.H.M.);

b)costul pe unitatea de produs.

a. Calculul tarifului ora-masina

Prin tarif-ora-masina = suma cheltuielilor de prelucrare necesare pentru functionarea unei masini, grup de masini, linie tehnologica etc, timp de o ora, facând abstractie de cheltuielile cu materiile prime si materialele consumabile directe.

Acest cost sau tarif cuprinde:

3.manopera;

4.cheltuielile comune de fabricatie;

5.cheltuielile generale de administratie si desfacere.

Etape succesive

1.Stabilirea centrelor de productie presupune împartirea entitatii economice în centre de productie si locuri de munca.

Un centru de productie poate fi format din una sau mai multe masini sau locuri de lucru, în care se executa aceeasi operatie sau operatii similare. Gruparea în centre de productie tine seama de o serie de criterii:

ªcapacitatea masinilor;

ªdimensiunile masinilor (lungime, latime, greutate etc);

ªputerea instalata a masinilor;

ªnumarul personalului de deservire;

ªvaloarea masinilor;

ªnumarul de schimburi în care sunt utilizate;

ªnumarul anual al orelor de lucru;

ªtipul masinilor si vârsta lor etc.

Centrele de productie astfel stabilite se înscriu în formularul intitulat Nomenclatorul centrelor de productie. Aceasta situatie cuprinde o serie de indicatori:

ªnumarul de masini existente în fiecare centru ;

ªvaloarea de inventar a masinilor ;

ªsuprafata de lucru ;

ªputerea instalata ;

30

Calculul preturilor si costului

 

 

 

ªtimpul de lucru anual ;

ªconsumul de energie ;

ªnumarul de muncitori etc.

Dintre acesti indicatori cel mai important este timpul de lucru anual deoarece el formeaza baza de raportare a cheltuielilor de prelucrare pentru stabilirea unui T.H.M. exact.

2.Determinarea efectivului de personal si a capacitatii de productie a centrelor impune calculul unei serii de indicatori:

ªnumarul de masini existente în fiecare centru este cel stabilit în „Nomenclatorul centrelor de productie";

ªefectivul unitar standard de muncitori la o masina sau utilaj se stabileste de un grup de specialisti, deoarece acest efectiv, poate cuprinde unul sau mai multi angajati, dar si o fractie corespunzatoare în cazul în care acesta lucreaza la mai multe masini;

ªsalariul orar pe muncitor este format din salariul tarifar plus eventualele sporuri cuvenite muncitorului în perioada programata;

ªsalariul orar pe centru se obtine prin adunarea salariului orar al muncitorilor dintr-un centru, ponderându-se cu numarul masinilor din centrul respectiv;

ªnumarul maxim anual de ore pe centru se determina pornind de la anul standard. Prin înmultirea timpului de lucru al masinii în anul standard, cu numarul de masini dintr-un centru, se obtine numarul maxim de ore de lucru al centrului respectiv;

ªnumarul de ore disponibil anual pe centru se obtine scazând din numarul maxim anual de ore de lucru al centrului de productie, orele corespunzatoare concediilor platite, sarbatorilor legale etc;

ªmanopera pe centru se determina ponderând volumul productiei programate exprimat în ore cu salariul orar pe centru, calculat anterior.

3.Elaborarea bugetului operational. La baza întocmirii bugetului operational stau cheltuielile indirecte privind productia, administratia si desfacerea, înregistrate în contabilitatea financiara în anul precedent, corectate eventual în functie de volumul productiei programat pentru anul în curs.

În vederea obtinerii unor bugete operationale cât mai flexibile, cheltuielile de productie sunt grupate în: cheltuieli variabile si cheltuieli fixe. Nu sunt cuprinse în bugetul operational:

materiile prime si materialele consumabile directe;

manopera directa, calculata în situatia precedenta.

Calculul preturilor si costului

31

 

 

4.Repartizarea cheltuielilor cuprinse în bugetul operational pe centre de productie se face utilizând diverse „criterii de repartizare", bazate pe logica si pe specificul unitatii. Pe baza datelor cunoscute si a criteriilor de repartizare adoptate se calculeaza „Costul mediu unitar al fiecarui criteriu de repartizare"

5.Calculul T.H.M.-ului, defalcat pe categorii de cheltuieli.

Practica multor entitati impune necesitatea stabilirii T.H.M.-ului pentru fiecare centru de productie separat pentru cheltuielile variabile de cele fixe. Aceasta în scopul stabilirii unui T.H.M. flexibil, usor adaptabil modificarilor ce pot interveni în activitatea unitatii.

 

 

 

 

 

ª utilizarea mai buna a masinilor si utilajelor (a capacitatii de

 

 

 

 

 

 

 

productie);

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª permite depistarea masinilor si utilajelor

insuficient folosite

 

 

 

 

 

 

 

sau cu rentabilitate scazuta si luarea masurilor ce se impun;

 

 

 

Avantajele

 

 

 

ª

implica metodologic corelarea orelor anual disponibile cu

 

 

 

 

 

 

productia

programata anual

în ore pentru toate centrele

de

 

 

metodei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

productie constituite;

 

 

 

 

 

T.H.M.:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª asigura o folosire mai rationala a efectivului de muncitori prin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

stabilirea numarului de schimburi necesare nivelului de

 

 

 

 

 

 

 

activitate programat si limitarea personalului auxiliar la

 

 

 

 

 

 

 

strictul necesar;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª permite o repartizare mai judicioasa a cheltuielilor indirecte,

 

 

 

 

 

 

 

mai ales prin calculul costurilor „pe centre de

 

 

 

 

 

 

 

responsabilitate".

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª urmareste,

pe prim-plan,

cheltuielile

de prelucrare

a

 

 

 

 

 

 

 

produselor, lasând pe plan secundar cheltuielile cu materiile

 

 

 

 

 

 

 

prime si materialele directe, desi ponderea acestora în costul

 

 

 

 

 

 

 

produsului este însemnata si nu trebuie neglijata;

 

 

 

Dezavantajele

 

 

 

ª

complicarea procedeului de calcul atunci când numarul

 

 

 

 

 

 

centrelor de productie este mare, ceea ce face metoda

 

 

metodei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

indezirabila în astfel de cazuri;

 

 

 

 

T.H.M.:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

apar cazuri când unele cheltuieli trebuie lasate în afara

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

T.H.M.-ului spre a fi trecute, apoi, numai pe seama acelor

 

 

 

 

 

 

 

produse care le-au ocazionat;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

folosirea de grafice si calcule matematice care întregesc

 

 

 

 

 

 

 

metodologia, îngreuneaza si complica însusirea si aplicarea ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

32

Calculul preturilor si costului

 

 

 

3.2.5. Metoda PERT-COST

Metoda PERT (Program evaluation and review technique sau Program evaluation research task), în traducere aproximativa „Tehnica evaluarii si controlului programelor", a fost elaborata în 1957 de catre Biroul special al Marinei SUA în colaborare cu Booz, Allen si Hamilton si are la baza teoria matematica a grafurilor.

O metoda similara, aparuta cam în acelasi timp cu metoda PERT, este cea cunoscuta sub denumirea C.P.M. (Critical path method), în traducere „Metoda drumului critic" (M.D.C.). Ea a fost elaborata de E.I. du Pont de Nemours & Co. si de Remington si a fost folosita pentru planificarea construirii unei uzine.

Daca la început aceste metode aveau ca scop optimizarea termenelor de executie a programelor complexe, ulterior ele si-au extins raza de activitate si asupra cheltuielilor si capacitatilor de productie; astfel a aparut si varianta PERT-cost.

Metoda PERT-cost prevede efectuarea a trei categorii distincte de operatii:

1.descompunerea procesului de fabricatie a fiecarui produs în subprocese, stadii sau faze, iar a acestora în operatii;

2.identificarea tuturor restrictiilor de succesiune impuse de tehnologia de fabricatie si stabilirea ordinii în care trebuie sa fie executate stadiile, fazele, operatiile etc;

3.evaluarea duratei si a costurilor aferente fiecarei etape a procesului tehnologic.

Atât antecalculul, cât si postcalculul costurilor se organizeaza pe pachete de activitati sau prestadii, adica pe ansambluri de operatii care se executa într-o anumita succesiune si având un anumit rezultat (piesa, reper, semifabricat etc). Scopul principal urmarit de aceasta metoda nu-l constituie doar determinarea costului, ci si stabilirea costului minim sau optim al lucrarii sau produsului în conditiile unei durate fixe de executie.

Activitatile astfel stabilite se simbolizeaza pe baza unei clasificari zecimale si se înscriu în grafuri întocmite sub forma de retea („graful-retea PERT"), în ordinea detalierii activitatilor. Un graf se poate reprezenta cu ajutorul unui desen, cu ajutorul unui tabel- matrice.

Graful este alcatuit din evenimente, simbolizate cu cerculete numerotate si din activitati, simbolizate prin sageti (sau arce) care leaga între ele doua evenimente neintermediate. Sagetile simbolizeaza si duratele aferente activitatilor componente precum si conditiile de imediata precedenta si succedenta.

Se analizeaza, apoi, grafurile-retea pentru a se determina eventualele activitati (operatii) posibile de restructurat, prin care se obtine o reducere a duratei de executie si a costurilor de productie.

Calculul preturilor si costului

33

 

 

Pe baza grafului se stabileste drumul critic, adica acela care are cea mai mare lungime (cu alte cuvinte, cel mai mare consumator de timp). Costul drumului critic se obtine prin însumarea cheltuielilor aferente fiecarei activitati care face parte din drumul critic.

ETAPE

 

 

 

 

 

 

ª se identifica obiectivele de atins, fazele de fabricatie ale

 

 

 

 

 

 

 

 

unui produs ;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

se definesc obiectivele cu precizie, întocmindu-se

 

 

 

 

 

 

 

 

„Schema analizelor încrucisate" în care partile

 

 

 

 

 

 

 

 

componente

ale

produsului,

inclusiv

prestadiile

 

 

 

 

 

 

 

 

(pachetele de activitati), sunt simbolizate cifric

 

 

1. Elaborarea

 

 

 

 

 

(numarul de ansamblu).

 

 

 

 

previziunilor

 

 

 

 

ª

se întocmeste graful PERT, în baza caruia se stabilesc

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cele trei estimari ale timpului pentru a se calcula durata

 

 

 

 

 

 

 

 

medie a fiecarei activitati (dm), termenul minim (tm) si

 

 

 

 

 

 

 

 

termenul maxim de terminare (TM) a fiecarei activitati,

 

 

 

 

 

 

 

 

drumul critic (dcr) si rezerva totala de timp sau marja

 

 

 

 

 

 

 

 

fiecarei activitati (Rtt). Dupa efectuarea acestor calcule

 

 

 

 

 

 

 

 

se noteaza pe graf valorile obtinute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª se face prin remodelarea planurilor initiale în functie de

 

 

2. Stabilirea planului

 

 

 

 

 

data impusa

pentru

terminarea

productiei,

având în

 

 

 

 

 

 

 

vedere termenele stabilite în contracte si prin trecerea

 

 

calendaristic de

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

timpilor de începere si de terminare a fiecarei operatii

 

 

executare a lucrarii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

într-un tabel. Pentru fiecare activitate se va obtine,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

astfel, data calendaristica de începere si terminare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª are la baza

atât schema analizelor încrucisate, cât si

 

 

 

 

 

 

 

 

estimarea costurilor pentru toate operatiile (activitatile),

 

 

3. Elaborarea bugetului

 

 

 

 

 

în functie de timpul prevazut în planul calendaristic.

 

 

de cheltuieli sau a

 

 

 

 

 

însumând cheltuielile de productie (directe si indirecte)

 

 

„devizului PERT"

 

 

 

 

 

din treapta în treapta de la toate prestadiile precedente

 

 

 

 

 

 

 

 

obtinerii produsului finit. Se obtine devizul oficial sau

 

 

 

 

 

 

 

 

bugetul lucrarii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª Pentru calculul costului unei activitati se porneste de la

 

 

 

 

 

 

 

 

ideea ca aceasta are durata de executie fixa, care

 

 

4. Calculul costului

 

 

 

 

 

corespunde unor conditii normale de lucru.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

optim

 

 

 

 

ª

Se considera ca durata unei activitati (da) este o

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

variabila care poate oscila din punct de vedere valoric

 

 

 

 

 

 

 

 

în intervalul dmin si dmax.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

34

 

 

 

 

 

 

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª Daca durata maxima este egala cu durata normala, iar

 

 

 

 

 

 

 

durata minima este cea mai scurta durata posibila de

 

 

 

 

 

 

 

executie, atunci pentru scurtarea termenului de executie

 

 

 

 

 

 

 

a unei lucrari trebuie efectuate cheltuieli suplimentare

 

 

 

 

 

 

 

fata de cele prevazute în mod normal. Deci, scurtarea

 

 

 

 

 

 

 

duratei de executie implica cresterea costului de

 

 

 

 

 

 

 

productie, ceea ce înseamna ca el este în functie de

 

 

 

 

 

 

 

durata.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. Calculul costului total

 

 

 

ª suma costurilor tuturor

activitatilor la care se adauga

 

 

 

al produsului finit,

 

 

 

cheltuielile

indirecte identificate pe fiecare nivel în

 

 

 

lucrarii sau serviciului

 

 

 

parte, din schema analizelor încrucisate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª Se stabilesc marimea abaterilor si cauzele acestora si,

 

 

 

 

 

 

 

în raport de situatia prezenta si de necesitatile viitoare,

 

 

 

 

 

 

 

sa ofere solutii de corectie pentru situatiile critice.

 

 

 

 

 

 

 

ª Se intocmesc urmatoarele rapoarte:

 

 

 

 

 

 

 

a)

Situatia

recapitulativa pentru conducere are drept

 

 

 

 

 

 

 

 

scop de a prezenta, de obicei lunar, situatia

 

 

 

 

 

 

 

 

centralizatoare a costurilor si a duratelor efective,

 

 

 

 

 

 

 

 

actuale, prevazute si abaterile pentru toate partile

 

 

 

 

 

 

 

 

componente ale produsului finit si la toate

 

 

 

 

 

 

 

 

nivelurile.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

b)

Situatia analitica a abaterilor de costuri si de durate

 

 

 

 

 

 

 

 

evidentiaza abaterile pentru fiecare reper din

 

 

 

 

 

 

 

 

schema si pentru fiecare pachet de activitati,

 

 

 

 

 

 

 

 

detaliind astfel, prima dare de seama.

 

 

 

6. Controlul executarii

 

 

 

c)

Situatia

financiara

lunara analitica a prestadiilor

 

 

 

lucrarii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

prezinta comparativ, în fiecare luna, cheltuielile din

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

buget si efective precum si ultima recalculare,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

inclusiv

abaterile

tuturor prestadiilor. Aceste

 

 

 

 

 

 

 

 

cheltuieli apar si cumulat pe lunile precedente,

 

 

 

 

 

 

 

 

oferind posibilitatea urmaririi executiei bugetului

 

 

 

 

 

 

 

 

lucrarii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

d)Graficul abaterilor de durate si de costuri se întocmeste la fiecare nivel din schema analizelor încrucisate si cuprinde, comparativ, toate elementele din cele trei situatii precedente.

e)Situatia analitica pe serviciu se întocmeste pe compartimentele responsabile de executarea lucrarii si cuprinde toate elementele caracteristice evolutiei cheltuielilor directe ale fiecarui prestadiu, si anume: efectiv, normat, actualizat si abateri. Situatia analitica a cheltuielilor de manopera are drept scop

Calculul preturilor si costului

35

 

 

de a evidentia, comparativ, toate cheltuielile de manopera în ore-om prevazute si realizate la zi, pentru fiecare meserie sau functie în parte si pe fiecare prestadiu.

f)Graficul costurilor este utilizat pentru a reda evolutia costurilor în raport cu previziunile pâna la sfârsitul lucrarii, pe o perioada data.

g)Graficul termenelor este similar cu cel al costurilor, dar pentru termene. Metoda PERT-cost presupune actualizarea costurilor prestadiilor, reperelor si produselor, pe parcursul derularii activitatilor, în functie de conditiile nou aparute.

AVANTAJELE METODEI PERT

a)actualizarea graficelor initiale în cursul executiei pe baza costurilor efective ale lucrarii; astfel se asigura posibilitatea urmaririi cu exactitate a desfasurarii unei activitati în vederea cunoasterii abaterilor fata de grafic si masurile de luat

b)concomitent, se efectueaza si un control sistematic si permanent al costului de productie prin actualizarea previziunilor initiale fata de durata de executie si costurile prestabilite

c)urmarirea si repartizarea cheltuielilor se caracterizeaza printr-o mai mare acuratete, de unde rezulta si o fidelitate mai buna a costului calculat

d)identificarea facila a legaturilor dintre activitatile ce concura la realizarea unui produs sau serviciu si a responsabilitatii fiecarei verigi participante la procesul de productie, datorita utilizarii schemelor analizelor încrucisate cât si a grafurilor- PERT

DEZAVANTAJELE METODEI PERT

a)volumul mare de munca necesar cu ocazia elaborarii schemei analizelor încrucisate si pe baza acesteia a grafului-PERT

b)implicatiile generate de aparitia productiei în curs de executie la finele perioadei de gestiune, în cazul entitatilor unde aceasta variaza ca volum de la o perioada la alta, necesita un numar mare de calcule suplimentare

c)dificultatea aplicarii ei pentru domenii la care activitatea nu se poate descompune exact pe operatiuni. Metoda PERT-cost poate fi utilizata combinat cu alte metode de calculare a costurilor.

36

Calculul preturilor si costului

 

 

 

3.2.6. Metoda Georges Perrin

În urma unor studii îndelungate de peste 25 de ani si a unor experimentari practice de 10 ani, Georges Perrin reuseste sa gaseasca o unitate unica de comensurare a productiei, pe care o denumeste G.P.

Acesta este un indice de echivalare stabilit cu anticipatie prin calcule si care exprima costurile de productie necesare fabricarii unei unitati din produsul cel mai reprezentativ al întreprinderii, considerat produs de baza.

Calcularea G.P.-urilor necesita aducerea la acelasi numitor a întregii productii oricât de diferita ar fi aceasta. Admitând ca fabricarea produselor implica eforturi de aceeasi natura în cursul procesului de productie (umane, materiale etc), indiferent de varietatea produselor si de locul unde se desfasoara (masina, grup de masini, sectie etc), rezulta ca exista conditii pentru o echivalare a întregii productii.

Efortul de productie este, însa, o notiune abstracta, careia îi corespund costurile de productie dintr-o anumita perioada de gestiune. Masurarea diferitelor eforturi de productie nu se poate face, deci, decât cu ajutorul costurilor de productie. Stabilind raportul ce exista între diferitele costuri de productie se determina indicii de echivalenta, denumiti GP.-uri, corespunzatori fiecarui produs finit obtinut.

La sfârsitul perioadei de gestiune întreaga productie obtinuta se transforma, cu ajutorul indicilor de echivalenta, în unitati conventionale omogene. Costul unitar efectiv al produselor finite se stabileste pe baza productiei omogenizate cu ajutorul indicilor de echivalenta si a cheltuielilor totale de productie preluate din contabilitatea financiara.

Aplicarea metodei GP necesita elaborarea unor lucrari speciale, într-o anumita succesiune, tinând seama de caracteristicile procesului tehnologic, de documentatia tehnica, de volumul cheltuielilor de productie si alte date necesare fundamentarii calculatiei. Aceste lucrari pot fi grupate în doua categorii, si anume:

1.Lucrari de stabilire a GP.-urilor, iar pe baza lor a indicilor de echivalenta pentru fiecare produs;

Calculul G.P.-urilor si a indicilor de echivalenta pe produse necesita efectuarea urmatoarelor lucrari:

a)Stabilirea listei operatiilor procesului de fabricatie, grupate pe operatii principale, auxiliare si operatii ale serviciilor generale. Aceasta grupare se face pe baza documentatiei tehnice si dupa cerintele procesului tehnologic, fiind deosebit de importanta pentru stabilirea costurilor de productie aferente fiecarei operatii în parte.

b)Determinarea cheltuielilor imputabile pe operatii si produse, fara a se lua în considerare, în aceasta etapa, valoarea consumurilor de materii prime si materiale directe. În conceptia metodei G.P. „cheltuielile de prelucrare" se împart în doua grupe mari, si anume:

Calculul preturilor si costului

37

 

 

ªCheltuielile imputabile sau repartizabile cuprind toate cheltuielile de prelucrare care se pot repartiza asupra operatiilor sau produselor fabricate, cu ajutorul unor „chei de repartizare", alese dupa anumite criterii.

ªCheltuieli neimputabile sau nerepartizabile reprezinta acea parte a cheltuielilor de prelucrare pentru care nu se gasesc criterii logice de repartizare asupra operatiilor sau produselor fabricate, cum ar fi cheltuielile generale de administratie. Metoda urmareste, prin acest procedeu, reducerea la minimum a cheltuielilor neimputabile, cunoscând ca prin aceasta creste gradul de exactitate a costului calculat.

Metoda G.P. nu admite clasificarea cheltuielilor de productie în directe si indirecte tocmai pentru considerentul ca aceste cheltuieli s-ar repartiza asupra produselor pe baza aceluiasi criteriu, indiferent de natura lor.

c)Stabilirea indicilor orari separat pe fiecare operatie a procesului tehnologic sau pentru fiecare tip de activitate administrativa.

d)Alegerea produsului de baza sau a articolului de baza care sa constituie

G.P.-ul si stabilirea cheltuielilor totale aferente acestuia. Deoarece G.P.-ul constituie etalonul care sta la baza determinarii indicilor de echivalenta aferenti fiecarei operatii cât si fiecarui produs, trebuie ales în acest scop un produs reprezentativ. Ca urmare, la alegerea lui se analizeaza atent conditiile de fabricatie care trebuie sa fie standard sau optime. El poate sa reprezinte atât un produs, cât si o piesa, un loc de productie sau mai multe locuri de productie, atunci când se considera ca aceasta forma de alegere asigura conditii optime de fabricatie a produsului.

e)Calcularea indicelui de baza. Acesta este reprezentat de totalul cheltuielilor imputabile orare programate pentru cantitatea de productie prestabilita a se fabrica într-o ora, pentru fiecare operatie ce concura la obtinerea produsului de baza.

f)Calcularea indicilor de echivalenta partiali si totali. În acest scop, se calculeaza mai întâi indicii de echivalenta partiali (G.P.P), raportând pentru fiecare operatie a procesului tehnologic constanta orara a operatiei respective la cantitatea de productie programata a se fabrica într-o ora. Apoi, se însumeaza toti indicii de echivalenta partiali aferenti operatiilor necesare fabricarii produsului respectiv.

2.Lucrari de stabilire lunara atât a costului pe unitatea conventionala (GP) cât si a costului unitar pe produsul finit.

a)Omogenizarea calculatorie a productiei fabricate în cursul unei perioade de gestiune prin transformarea ei din unitati naturale, fizice (q), în unitati

38

Calculul preturilor si costului

 

 

 

conventionale (Qe) cu ajutorul indicilor de echivalenta totali pe unitatea de produs.

b)Calculul costului pe unitatea de GP. prin raportarea cheltuielilor de prelucrare (Chp) din perioada de gestiune luata în calcul la cantitatea totala de productie echivalenta (în GP.-uri).

c)Calculul costului de prelucrare pe unitatea fizica de produs (cup) se face prin ponderarea cantitatii echivalente (qe) din fiecare produs cu costul pe unitatea G.P. Apoi se raporteaza rezultatul la cantitatea de productie în unitati fizice, din fiecare produs.

d)Calculul costului unitar pe produs (cu). ÃŽn acest scop, se adauga la costul de prelucrare pe unitate fizica de produs cheltuielile unitare cu materiile prime si materialele directe consumate.

AVANTAJELE METODEI GP

ªpermite calcularea cu mai mare exactitate a costurilor prin folosirea unor criterii de repartizare a cheltuielilor de prelucrare fundamentate pe cauzalitatea costurilor

ªreduce volumul de munca necesar calculatiei costurilor ca urmare a utilizarii pe o perioada mai îndelungata de timp (5-6 ani) a G.P.-urilor calculate

ªpermite descoperirea rezervelor interne si mobilizarea lor, ca urmare a analizei fiecarui fel de cheltuieli de prelucrare cu ocazia stabilirii G.P.- urilor

ªasigura stabilirea preturilor de vânzare pe baza unor costuri corect calculate si cunoasterea anticipata a rentabilitatii produselor fabricate

ªpermite analiza de o maniera pertinenta a rentabilitatii diferitelor produse fabricate

ªasigura evitarea deciziilor eronate care ar putea fi luate prin utilizarea metodei costului complet

DEZAVANTAJELE METODEI GP

ªvolumul mare de lucrari necesare pentru stabilirea GP-urilor care solicita o analiza profunda si multilaterala de catre un personal cu înalta calificare si multa experienta

ªprezinta dificultati în cazul aplicarii ei la entitatile cu fluctuatii mari ale productiei în curs de executie de la o perioada de gestiune la alta

ªlipsa de operativitate a metodei, deoarece costul efectiv se determina numai la finele perioadei de gestiune, ceea ce îi reduce eficienta în

Calculul preturilor si costului

39

 

 

domeniul informarii.

3.2.7. Metoda costurilor normale

Metoda de calculare a costului normal constituie prima forma de trecere de la metodele traditionale la o treapta superioara a calculatiei.

Esenta metodei calculului normal consta în folosirea unor cote medii de cheltuieli comune efective din anul precedent pentru repartizarea cheltuielilor comune ale perioadei curente pe produse, lucrari sau servicii prestate. Aceste cote medii fiind stabilite pe o perioada mai lunga de timp, în care unitatea a avut o activitate normala, se considera ca elementele respective sunt normale, de unde rezulta si denumirea metodei.

Daca, totalul cheltuielilor comune efective este mai mare sau mai mic decât cheltuielile comune normale repartizate asupra produselor, atunci diferentele care apar vor afecta rezultatele financiare ale entitatii si nu costul produselor fabricate.

Pentru calculul costului, cheltuielile directe (materii si materiale, manopera etc.) sunt luate în considerare la nivelul lor efectiv (normate ± abaterile), pe când cele comune la nivelul lor normal (sau admisibil).

Pentru determinarea cheltuielilor comune efective, metoda utilizeaza marimi medii de cheltuieli comune, calculate în doua variante:

1.Marimile medii statice se determina prin însumarea cheltuielilor comune efective (Chcom) aferente mai multor perioade de gestiune expirate si raportarea lor la numarul unitatilor de referinta omogene din aceleasi perioade

2.Marimile medii actualizate, spre deosebire de primele, sunt cote medii de cheltuieli comune determinate pe baza cheltuielilor comune totale ale perioadei expirate, dupa eliminarea abaterilor de la situatia normala si corectarea lor cu influenta factorilor ce vor actiona în perioada viitoare, cum ar fi: modificarea consumurilor specifice, modificarea tarifelor de salarizare, perfectionarea tehnologiei de fabricatie etc. De asemenea, tinând seama de faptul ca numai cheltuielile variabile sunt influentate de gradul de încarcare a locului de costuri, se impune defalcarea totalului cheltuielilor comune, aferente locului respectiv de costuri, în cheltuieli comune fixe si cheltuieli comune variabile.

VARIANTELE METODEI CALCULULUI NORMAL

Calcularea rigida a costului normal

Presupune determinarea unor cote de cheltuieli comune normale pe o perioada de cel putin un an, urmarindu-se, astfel, cuprinderea tuturor variatiilor care au avut loc în aceasta perioada, determinate de anumite situatii si

40

Calculul preturilor si costului

 

 

 

factori de influenta.

Sunt utilizate marimile medii statice pentru determinarea cotelor de cheltuielile comune normale, ceea ce genereaza abateri fata de cheltuielile efective, si care, în final, vor afecta rezultatele financiare ale unitatii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Avantaje

 

 

 

 

 

 

Dezavantaje

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

simplificarea

calculatiei

 

ª

cheltuielile

comune

 

 

 

 

 

 

costului

 

efectiv,

 

 

normale

nu

sunt

 

 

 

 

 

 

eliminând

postcalculul

 

 

reactualizate

 

la

 

 

 

 

 

 

traditional

bazat

 

pe

 

 

intervale scurte

de

 

 

 

 

 

 

cheltuielile

efective

ale

 

 

timp si de aceea nu

 

 

 

 

 

 

perioadei de gestiune.

 

 

 

 

 

 

vor reflecta realitatea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

baza

de

calcul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

utilizata

(marimile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

medii statice) contine

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

si

efectele

negative

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ale

unei

gestiuni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

defectuoase

 

din

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

perioadele

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

respective.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se elimina abaterile de la situatia normala si se coreleaza

 

 

 

 

 

cheltuielile comune cu influenta factorilor estimati a

 

 

 

 

 

actiona în perioada urmatoare (de exemplu, modificarea

 

 

 

 

 

tehnologiei de fabricatie).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cheltuielile comune sunt împartite, cât mai exact posibil,

 

 

 

 

 

în cheltuieli proportionale variabile si cheltuieli fixe, iar

 

 

 

 

 

pentru determinarea unor cote de cheltuieli comune

 

 

 

 

 

normale flexibile se folosesc marimile medii actualizate

 

 

 

 

 

Exista doua tipuri de abateri totale, dupa gradul de

 

Calcularea flexibila a

 

 

 

încarcare a locului de costuri :

 

 

 

 

 

 

 

costului normal

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cauzate

de

variatia

 

 

Cauzate de alti factori

 

 

 

 

 

 

gradului de

încarcare

a

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

locului de costuri

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Avantaje

 

 

 

 

 

 

Dezavantaje

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

ofera posibilitatea de a

 

 

ª

nu

reflecta

complet

 

 

 

 

 

 

evidentia

 

contributia

 

 

 

 

decât

efectele

unui

 

 

 

 

 

 

fiecarui

loc

generator

 

 

 

 

singur

factor

de

 

 

 

 

 

 

de costuri la acoperirea

 

 

 

 

influenta

(gradul

de

 

 

 

 

 

 

cheltuielilor efective;

 

 

 

 

 

încarcare)

 

asupra

 

 

 

 

 

ª

permite

 

analiza

 

 

 

 

nivelului

cheltuielilor,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

41

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

abaterilor

 

pe

locuri

 

 

 

 

ceilalti

factori

fiind

 

 

 

 

 

 

generatoare

de costuri

 

 

 

 

tratati în totalitatea lor;

 

 

 

 

 

 

si

pe

factori

de

 

 

 

ª

nu

asigura

un

control

 

 

 

 

 

 

influenta,

dintre

care

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

complet

al

costurilor,

 

 

 

 

 

 

gradul de

încarcare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

deoarece

 

la

baza

 

 

 

 

 

 

ocupa un loc important

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

calculelor pentru cotele

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

de

cheltuieli comune

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

stau

 

 

cheltuielile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

efective ale perioadelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

anterioare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.2.8. Metoda standard-cost

În S.U.A., în anul 1901, s-a aplicat sistemul costurilor estimative (Estimated cost- system) sip e baza acestuia s-au fundamentat principiile moderne ale metodei, în 1918.

Cheltuielile directe de productie (materii prime si materiale directe, salarii directe, contributia privind asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli directe) se stabilesc pe baza documentatiei tehnice si a conditiilor impuse de procesul de fabricatie, denumite „standarde".

Pentru consemnarea cheltuielilor indirecte (cheltuielile comune ale sectiei, cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de desfacere) se întocmesc „bugete de cheltuieli", având rolul de etaloane de masura sau de comparatie cu cheltuielile de productie efective.

Costul real al produsului fabricat este considerat costul standard (prestabilit în mod stiintific, prin calcule tinând cont de conditiile concrete de fabricatie). Acest cost se utilizeaza în stabilirea pretului de vânzare si orice abatere de la el este considerata abatere de la conditiile normale de fabricatie. Abaterile nu influenteaza pretul produsului ci se reflecta asupra rezultatului activitatii (respectiv marja de profit).

Etape:

1. Are loc înainte de începerea fabricatiei si se face pe feluri de Elaborarea cheltuieli, operatii, repere si pe produse. Calculul costurilor standard calculatiilor se fundamenteaza pe „standardele" stabilite în acest scop. Acestea standard pe reprezinta marimi sau valori stabilite în mod stiintific pe baza unor produs metode moderne de înregistrare, urmarire si analiza a evenimentelor

din perioadele anterioare, precum si a elementelor previzionale, prevazute pentru perioada în care urmeaza a fi folosite.

42

 

 

 

 

 

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tipuri de standarde

 

 

 

Fizice

 

 

 

 

 

 

 

se exprima în unitati fizice si pot fi:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª standarde pentru materiale, care fixeaza

 

 

 

 

 

 

 

pentru toate categoriile de resurse

 

 

 

 

 

 

 

materiale (materii prime si materiale

 

 

 

 

 

 

 

consumabile)

cantitatea necesara pentru

 

 

 

 

 

 

 

fabricarea fiecarui produs sau parti

 

 

 

 

 

 

 

componente, în conditii naturale, tehnice

 

 

 

 

 

 

 

si organizatorice date,

 

 

 

 

 

 

 

ª standarde pentru manopera, care exprima

 

 

 

 

 

 

 

consumul total de munca vie, de

 

 

 

 

 

 

 

calificare si intensitate cerute de

 

 

 

 

 

 

 

procesele tehnologice existente, consum

 

 

 

 

 

 

 

necesar pentru obtinerea fiecarui produs

 

 

 

 

 

 

 

sau reper, exprimându-se în om-ore, om-

 

 

 

 

 

 

 

zile etc

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Valorice

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

se exprima în unitati monetare si pot fi:

ªstandarde valorice care sunt expresia baneasca a standardelor fizice;

ªstandarde valorice aferente diferitelor elemente patrimoniale ale unitatii (cum ar fi: standarde de debitori, de creditori si de furnizori; standarde pentru cotele de repartizare a profitului; cele pentru numerarul care poate fi pastrat în casierie etc);

ªstandarde care exprima raportul dintre anumite marimi standardizate deja (cum ar fi cote si destinatii pentru repartizarea profitului; cele pentru viteza de rotatie a activelor circulante etc);

ªstandarde pentru cheltuieli indirecte

(bugetele de cheltuieli), referitoare la cheltuielile comune ale sectiilor, la cele generale de administratie ale entitatii, la cheltuielile de desfacere etc. delimitate pe locuri si zone de costuri (cheltuieli), precum si pe categorii distincte de cheltuieli fixe si variabile.

Calculul preturilor si costului

43

 

 

Dupa scopul urmarit, standardele pot fi:

ªstandarde curente, care sunt determinate de conditiile efective care caracterizeaza productia în perioada considerata, fiind valabile numai pentru aceasta perioada. Orice modificare intervenita fata de conditiile avute în vedere atunci când ele au fost elaborate impune actualizarea lor, pentru a-si pastra calitatea de etalon de comparatie si de control

ªstandarde de baza, care sunt elaborate pentru perioade de timp mai îndelungate (de 5-10 ani), având rolul unor etaloane spre care se tinde. Ele se folosesc doar în scopul efectuarii unor comparatii între marimile efective si cele etalon.

Dupa modul de stabilire, standardele pot fi :

ªstandarde ideale (având caracter orientativ), care reflecta conditiile ideale de desfasurare a productiei;

ªstandarde normale, fundamentate pe seama conditiilor din mai multe perioade anterioare considerate normale, tinându-se totodata seama de eventualele modificari care urmeaza sa apara în perioada urmatoare;

ªstandarde reale, care exprima marimile de înregistrat atunci când sunt întrunite anumite conditii. Nivelul lor se fixeaza în baza conditiilor din perioadele anterioare si a datelor previzionale.

2.Calculul, Organizarea sistemului de evidenta a abaterilor de la standarde trebuie

urmarirea,

 

sa asigure stabilirea abaterilor în mod operativ, pe parcursul

analiza

si

 

procesului de fabricatie, pe feluri, locuri si cauze generatoare.

raportarea

 

 

Determinarea si analiza abaterilor cuprinde stabilirea volumului

abaterilor

 

 

acestora pe articole de calculatie, specifice metodei standard-cost si

de

la

 

stabilirea cauzelor care le-au generat:

costurile

 

 

ª abaterile de la costurile standard de materii si materiale directe

standard

 

 

 

 

sunt de doua feluri:

 

 

 

∑abateri de cantitate sau de consum ;

∑abateri valorice din diferente de pret sau tarife.

ªabaterile de la costurile standard pentru manopera sunt si ele de doua feluri:

∑abateri cantitative - datorate modului de folosire a orelor productive;

∑abateri valorice din variatia tarifului de salarizare.

ªabaterile de la cheltuielile de regie standard sunt de trei feluri :

44

Calculul preturilor si costului

 

 

 

∑abateri din schimbarea volumului cheltuielilor de regie;

∑abateri din modificarea gradului de utilizare a capacitatii de productie;

∑abateri de randament.

.

Costurile standard de materii si materiale directe se determina prin ponderarea standardelor cantitative de materii si materiale directe cu preturile standard de achizitie corespunzatoare.

Costurile standard pentru manopera se determina ca un produs între normele de timp pentru operatiile cuprinse Costul standard al în documentatia tehnica, respectiv orele standard de

productiei cuprinde functionare aferente tuturor operatiilor si fazelor si tarifele unitare standard de salarizare aferente fiecarei operatii si faze.

Costurile standard ale cheltuielilor de regie ( indirecte ) se stabilesc dupa o metodologie mai complexa care tine seama de împartirea acestora în cheltuieli de regie fixe si cheltuieli de regie variabile.

Bugetarea cheltuielilor indirecte se poate face tinând seama de continutul acestora, precum si de comportamentul diferit pe care îl au fata de modificarea volumului productiei si de locurile care le-au ocazionat.

Procedee utilizate pentru determinarea cheltuielilor de regie standard

Procedeul global, denumit si „procedeul standardelor globale" presupune calculul cheltuielilor de regie sub forma globala pentru fiecare categorie de cheltuieli ce intra în structura costurilor de regie, cum ar fi: cheltuielile variabile, cheltuielile fixe, cheltuielile generale de administratie etc.

Exista doua variante:

ªpe baza cheltuielilor medii calculate în functie de datele provenite din mai multe perioade de gestiune anterioara (5-10 ani). în continuare se verifica caracterul lor realist si stimulativ.

ªpe baza cheltuielilor înregistrate în anul anterior

(când nu exista date pe mai multi ani sau când acestea nu sunt concludente datorita modificarilor sbstantiale ale conditiilor de desfasurare a activitatii

Calculul preturilor si costului

45

 

 

sau datorita altor factori ).

Procedeul analitic, denumit si „ procedeul standardelor individuale "presupune determinarea cheltuielilor de regie standard pentru fiecare sector de activitate în parte , iar în cadrul acestora pe feluri de cheltuieli. Exista doua variante:

ªpentru cheltuielile de regie cu caracter variabil se procedeaza în mod similar ca si în cazul cheltuielilor variabile daca exista posibilitatea determinarii lor pe baza de calcule, sau pe baza de corelare cu volumul productiei (ca la procedeul global);

ªpentru cheltuielile de regie cu caracter fix se procedeaza în mod diferit în functie de continutul acestora. De exemplu, cheltuielile cu întretinerea si curatenia birourilor se determina în raport cu suprafata spatiilor, normativele de întretinere si pretul previzionat al materialelor de curatenie.

Calcularea costurilor standard pe produse se realizeaza prin însumarea standardelor de materii prime si materiale cât si de manopera aferente produsului, la care se adauga standardele de cheltuieli de regie repartizate din bugetele de cheltuieli.

Efectuarea analizei abaterilor este mult usurata datorita tehnicii de înregistrare folosita de aceasta metoda care permite analiza sistematica la diferite intervale de timp, si chiar zilnic, a activitatii desfasurate de unitatea economica. Analiza abaterilor permite: aducerea la zi a bazei de date, stabilirea responsabilitatilor pentru fiecare abatere în parte, integrarea factorilor relevanti în evaluarea performantelor întreprinderii, înnoirea standardelor în scopul alcatuirii bugetului si luarii deciziilor.

Constatarile facute pe parcursul analizei se înscriu într-un raport întocmit pe baza urmatoarelor principii:

ª Principiul presupune o informare selectiva numai asupra aspectelor exceptiilor care implica luarea unor decizii urgente, cum ar fi aspectele

negative care afecteaza rezultatul obtinut de unitate;,

ª Principiul Abaterile se urmaresc atât în evidenta operativa cât si în urmaririi contabilitate, pâna în momentul trecerii lor pe seama permanente rezultatelor obtinute;

si complete a

abaterilor

46

Calculul preturilor si costului

 

 

 

ª Principiul informarii operative

ª Principiul selectarii si dirijarii rationale a informatiilor privind abaterile

ªasigura cunoasterea anticipata a costurilor de productie si a masurilor necesare a fi luate pentru realizarea acestora;

ªinformarea operativa si complexa a managementului (faciliteaza luarea deciziilor);

ªinfluenteaza favorabil sporirea gradului de

 

 

 

 

 

 

utilizare a

capacitatii de

productie

a unitatii

 

 

Avantajele metodei standard

 

 

 

 

 

 

 

 

 

patrimoniale;

 

 

 

 

 

cost

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª permite efectuarea unui control permanent al

 

 

 

 

 

 

 

costurilor de productie si ca urmare stabilirea

 

 

 

 

 

 

 

raspunderii pentru abaterile negative la nivelul

 

 

 

 

 

 

 

cel mai jos posibil al conducerii si pâna la

 

 

 

 

 

 

 

executanti;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª simplifica tehnica evaluarii productiei în curs

 

 

 

 

 

 

 

de executie de la finele perioadei de gestiune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª

nu rezolva în mod corespunzator problema

 

 

 

 

 

 

 

cheltuielilor fixe ;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª nu ofera

informatii

relevante

necesare

 

 

 

 

 

 

 

fundamentarii unor decizii pe termen scurt.

 

 

Dezavantajele metodei

 

 

 

ª

aplicarea acestei metode

poate

conduce, de

 

 

standard cost

 

 

 

 

 

 

 

 

 

asemenea,

la concluzii

eronate

si în cazul

 

 

 

 

 

 

 

 

analizei rezultatelor pe termen scurt, în special

în cazul unitatilor patrimoniale cu desfacere sezoniera când volumul productiei lunare nu este în concordanta cu cel al desfacerilor.

•

3.3. Metode de evidenta analitica a cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor partiale

Daca în cazul organizarii contabilitatii de gestiune potrivit „metodei costurilor complete" sau „metodei centrelor de analiza" scopul principal urmarit este determinarea costurilor complete ale produselor, lucrarilor si serviciilor, în cazul organizarii acesteia potrivit conceptiei costurilor partiale, scopul urmarit este determinarea operativa a rentabilitatii subdiviziunilor tehnico-productive ale entitatii, precum si a produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate.

Calculul preturilor si costului

47

 

 

Sistemul costurilor partiale a evoluat, atât în teorie cât si în practica, în mai multe variante, în functie de natura cheltuielilor ce intra în componenta costurilor partiale.

a.Costul variabil - sunt retinute pentru calculul costurilor numai cheltuielile variabile.

b.Costul direct - sunt retinute pentru calculul costurilor numai cheltuielile directe.

1.Determinarea si delimitarea cheltuielilor pe purtatori si pe sectoare potrivit posibilitatilor de identificare a lor

2.Separarea cheltuielilor imputabile productiei în raport cu gradul de finisare al acesteia(terminata sau neterminata).

Etape3. Determinarea costului unitar la nivelul cheltuielilor imputabile productiei

4.Trecerea cheltuielilor de structura pe seama rezultatului global al entitatii economice

5. Calculul indicatorilor implicati de folosirea metodei în cauza

3.3.1. Metoda direct-costing

Metoda direct-costing constituie o etapa în evolutia calculatiei, instrument de dimensionare a trecutului unitatii patrimoniale, iar în contabilitate, instrument de gestiune. În anul 1899, Schmalenbach propune separarea cheltuielilor fixe într-un cont colector si trecerea acestora asupra rezultatelor prin ocolirea calculatiei costurilor.

Conceptia de baza a metodei direct-costing o constituie fundamentarea calcularii costului produsului numai pe baza cheltuielilor variabile. Potrivit acestei metode, conceptul de variabilitate a cheltuielilor vizeaza toate cheltuielile de productie indiferent de modul lor de repartizare (direct sau indirect) pe produse

Studiul cheltuielilor de productie, analiza lor pe produse permite determinarea urmatorilor indicatori:

ªmarja pe costurile variabile;

ªmarja pe costurile variabile globala;

ªrezultatul exercitiului.

Eliminarea cheltuielilor fixe din calcul se bazeaza pe considerentul ca acestea sunt cheltuieli ale perioadei si nu ale produselor. Din aceasta cauza ele nu pot fi incluse în costul produselor, ci afecteaza rezultatul activitatii.

48

 

 

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

a)

Separarea cheltuielilor variabile de cheltuielile fixe

 

 

 

 

 

constituie problema de baza a metodei direct-costing pentru

 

 

 

 

 

 

asigurarea unei juste calculari a costurilor de productie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

b)

Individualizarea cheltuielilor variabile pe produse trebuie sa

 

 

 

 

 

tina seama de caracterul direct sau indirect al acestora.

 

 

 

 

 

 

Cheltuielile variabile directe nu ridica nici o problema

 

 

 

 

 

 

deoarece ele se pot identifica pe produse în momentul

 

 

 

 

 

 

efectuarii lor.

 

 

 

Etape

 

c)

Repartizarea cheltuielilor variabile indirecte se poate face

 

 

 

 

 

folosind unul din procedeele cunoscute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

d)

Calculul costului variabil unitar se face prin raportarea

 

 

 

 

 

 

cheltuielilor variabile la cantitatea de produse obtinuta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

e)

Calculul rezultatului pe produs si a rezultatului global la

 

 

 

 

 

nivelul întreprinderii în conceptia metodei direct-costing

 

 

 

 

 

 

pleaca de la elementele de iesire ale procesului de productie,

 

 

 

 

 

 

respectiv de la volumul productiei vândute într-o perioada de

 

 

 

 

 

 

timp.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Indicatorii de caracterizare a gestiunii, în conditiile aplicarii metodei direct- costing, sunt urmatorii:

ªMarja pe costurile variabile

ªPragul de rentabilitate se poate determina:

a.Pragul de rentabilitate calculat sub forma cifrei de afaceri critica

b.Pragul de rentabilitate calculat sub forma cantitatii de productie critica

ªRezultatul global,

ªCostul fix al variatiei de stoc

ªCoeficientul de siguranta dinamic sau

ªIntervalul de siguranta dinamic

Avantajele metodei direct- costing

ªsimplifica calculatia costurilor unitare datorita renuntarii la repartizarea cheltuielilor fixe;

ªasigura informatii asupra modului în care cheltuielile fixe influenteaza nivelul rezultatului de exploatare;

ªpermite reglarea productiei în functie de ritmul si posibilitatile de valorificare a acesteia prin vânzare;

ªfaciliteaza reglarea productiei si luarea masurilor de

Calculul preturilor si costului

49

 

 

optimizare a acesteia prin stabilirea nivelului pragului de rentabilitate;

ªasigura informatii relevante si exacte pentru formularea deciziilor pe termen scurt;

ªfaciliteaza controlul si stabilirea cauzelor si a responsabilitatilor pe feluri si locuri de cheltuieli pentru abaterile constatate fata de prevederi.

ªcalcularea costului doar în functie de cheltuielile variabile poate conduce la o imagine incompleta asupra costului de productie;

ªaltereaza exactitatea calculatiei si stabilirea rezultatelor

Dezavantajele finale prin folosirea unor criterii conventionale de metodei direct- separare a cheltuielilor variabile de cele fixe;

costing ª evaluarea stocurilor de produse numai pe baza cheltuielilor variabile si afectarea rezultatelor brute la finele perioadei de gestiune cu totalul cheltuielilor fixe conduce la maximizarea rezultatului în perioada când se desfac aceste produse.

50

Calculul preturilor si costului

 

 

 

CAPITOLUL 4

CONTABILITATE DE GESTIUNE

4.1. Continutul economic si functiunea conturilor de gestiune

Contabilitatea de gestiune utilizeaza pentru înregistrarea operatiunilor economice conturile din clasa 9 de conturi, conturi în afara bilantului care functioneaaza în partida dubla. Conturile se clasifica în 3 grupe astfel:

Grupa 90 “Decontari interne”.

901 “Decontari interne privind cheltuielile” – cont de pasiv.

ªSe crediteaza în timpul lunii cu totatlitatea cheltuielilor directe, indirecte, generale si de desfacere preluate din contabilitatea financiara (clasa 6), regrupate dupa locul de efectuare.

ªSe debiteaza la sfârsitul lunii cu pretul standard al productiei obtinute si cu diferentele de pret favorabile sau nefavorabile dintre pretul standard si costul efectiv. La sfârsitul lunii, 901 se închide. El joaca

rolul unui cont colector de cheltuieli preluate din contabilitatea financiara.

902 “Decontari interne privind productia obtinuta” – cont de pasiv.

ªSe crediteaza în timpul lunii cu valoarea productiei obtinute la pret standard (prestabilit). La sfârsitul lunii, pe de o parte se debiteaza cu costul efectiv al productiei obtinute, iar pe de alta parte se crediteaza cu diferentele de pret favorabile sau nefavorabile dintre pretul standard si costul efectiv. La sfârsitul lunii, 902 se soldeaza. El joaca rolul unui cont de rezultate deoarece permite comparatia între costul standard si

costul efectiv.

903 “Decontari interne privind diferentele de pret” – cont de activ.

ªSe utilizeaza numai la sfârsitul lunii. Se debiteaza cu diferentele de pret favorabile sau nefavorabile aferente productiei obtinute.

ªSe crediteaza cu aceleasi sume. La sfârsitul lunii 903 se soldeaza. Joaca rolul unui cont de tranzit al diferentelor de pret din contul 902 în

901.

Sumele reprezentând diferentele de pret se înregistreaza astfel:

Daca valoarea productiei ladiferenta favorabila si se înregistreaza în rosu

Calculul preturilor si costului

51

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

pret standard > valoarea la

 

 

 

 

 

 

 

 

 

cost efectiv Cpst >Cpef

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daca valoarea productiei la

 

 

 

diferente nefavorabile, se înregistreaza suma în

 

 

 

 

cost efectiv > valoarea la pret

 

 

 

negru

 

 

 

 

standard Cpst <Cpef

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Grupa 92 “Conturi de calculatie”. Cuprinde:

921 “Cheltuielile activitatii de baza”

Este un cont de calculatie în care se înregistreaza cheltuielile directe aferente productiei finite si neterminate, realizate în timpul lunii în sectiile de baza. Se includ: cheltuielile cu materiile prime, cu materialele directe, cu salariile muncitorilor direct productivi +cotele aferente, alte cheltuieli ce se pot identifica direct pe produs, în momentul efectuarii lor. Este cont de activ:

ªSe debiteaza în timpul lunii cu cheltuielile directe mentionate, în corespondenta cu contul 901 „Decontari interne privind cheltuielile”. Se debiteaza la sfârsitul lunii cu cotele e cheltuieli auxiliare, indirecte, generale si de desfacere repartizate asupra produselor, în corespondenta cu conturile 922,923,924,925.

ªSe crediteaza la sfârsitul lunii cu costul efectiv aferent productiei finite în corespondenta cu contul 902 “Decontari interne privind productia obtinuta” si cu costul efectiv, aferent productiei neterminate, în corespondenta cu contul 933 „Costul productiei în curs de executie”. Nu prezinta sold.

922 “Cheltuielile activitatii auxiliare”- este un cont de calculatie, în care se înregistreaza cheltuielile aferente productiei finite si neterminate, în sectiile auxiliare: centrala termina, uzina de apa, statia de transformatoare. Este un cont de activ.

ªSe debiteaza în timpul lunii cu cheltuielile mentionate mai sus, în corespondenta cu contul 901 „Decontari interne privind cheltuielile”.

ªSe crediteaza la sfârsitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenta cu contul 921 „Cheltuielile activitatii de baza”. Nu prezinta sold.

923 “Cheltuieli indirecte de productie”. Este un cont de calculatie, în care se înregistreaza cheltuielile indirecte aferente sectiilor productive: cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe productive, cu combustibilul, cu energia, apa în scop productiv, cu reparatiile mijloacelor de productie, cu salariile muncitorilor indirect productivi si de intretinere si cotele aferente acestora. Este un cont de activ.

ªSe debiteaza în timpul lunii cu cheltuielile mentionate mai sus, în corespondenta cu contul 901 „Decontari interne privind cheltuielile”.

ªSe crediteaza la sfârsitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenta cu contul 921 „Cheltuielile activitatii de baza”. Nu prezinta sold.

52

Calculul preturilor si costului

 

 

 

924 “Cheltuieli generale de administratie” Este un cont de calculatie, în care se înregistreaza cheltuielile generale efectuate la nivelul socitatii comerciale: cheltuieli cu salariile TESA si cotele aferente acestora, cheltuieli cu chiriile, telefon, energie, apa, în scop neproductiv, amortizarea cladirilor neproductive. Este un cont de activ.

ªSe debiteaza în timpul lunii cu cheltuielile mentionate mai sus, în corespondenta cu contul 901 „Decontari interne privind cheltuielile”.

ªSe crediteaza la sfârsitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenta cu contul 921 „Cheltuielile activitatii de baza”. Nu prezinta sold.

925 “Cheltuieli de desfacere” Este un cont de calculatie, în care se înregistreaza cheltuielile ocazionate de desfacerea produselor: ambalare, etichetare, manipulare, stivuire, transport etc. Este un cont de activ.

ªSe debiteaza în timpul lunii cu cheltuielile mentionate mai sus, în corespondenta cu contul 901 „Decontari interne privind cheltuielile”.

ªSe crediteaza la sfârsitul lunii cu aceleasi cheltuieli repartizate pe produse în corespondenta cu contul 921 „Cheltuielile activitatii de baza”. Nu prezinta sold.

Grupa 93 “Costul productiei”. Cuprinde:

931 “Costul productiei obtinute” – este un cont de tranzit al valorii productiei finite la pret standard, din contul 902 în 901. Este cont de activ.

ªSe debiteaza în timpul lunii cu valoarea productiei obtinute la pret standard, in corespondenta cu contul 902 „Decontari interne privind productia obtinuta”.

ªSe crediteaza la sfârsitul lunii cu aceeasi valoare a productiei finite la pret standard, în corespondenta cu contul 901 „Decontari interne privind cheltuielile”.

933 “Costul productiei în curs de executie” – cont de activ. Se utilizeaza numai în cazul în care la sfârsitul lunii avem productie neterminata. El reflecta costul productiei neterminate stabilit la sfârsitul lunii prin inventariere, in raport cu stadiul de finisare. La începutul lunii urmatoare costul productiei neterminate se va relua, în ipoteza ca productia va fi finalizata. Este cont de activ.

ªSe debiteaza la sfârsitul lunii cu valoarea productiei neterminate la cost efectiv (determinat ca diferenta între total cheltuieli efectuate si costul efectiv al productiei finite), în corespondenta cu contul 921 „Cheltuielile activitatii de baza”.

ªSe crediteaza la sfârsitul lunii cu aceeasi suma în corespondenta cu contul 921 „Cheltuielile activitatii de baza”. Practic se reîncarca conturile de calculatie simltan cu soldarea contului 933.

La sfârsitul lunii apare sold final debitor, reflectand costul aferent productiei neterminate.

Observatii:

1. daca nu exista productie neterminata toat conturile de gestiune se soldeaza;

Calculul preturilor si costului

53

 

 

2.daca exista productie neterminata conturile 901 si 933 prezinta sold care reprezinta valoarea acestei productii.

4.2.Metode de calculatie a costurilor

Cuprind toate procedeele de colectare a cheltuielilor pe locul de efectuare, pe produse, pe lucrari, într-o perioada de gestiune precum si de cuantificarea corelatiilor dintre productie si cheltuielile ocazionate.

Se împart pe 2 mari categorii:

1.metode clasice;

2.metode evoluate sau moderne.

CRITERII DE CLASIFICARE

 

1.

Dupa natura marimilor

 

 

 

ª

metode de calculatie previzionale (utilizeaza

 

 

 

 

 

 

 

 

utilizate

 

 

 

 

marimi prestabilite si urmaresc costurilor

 

 

 

 

 

 

 

 

efective de la cele standard);

 

 

 

 

 

 

 

 

ª metode

de calculatie

post-operative (utilizeaza

 

 

 

 

 

 

 

 

numai marimi efective).

 

 

 

 

 

 

 

2.

Dupa legatura cu obiectul

 

 

 

ª

metode de calculatie pe purtatori- pe comanda,

 

 

 

calculatiei

 

 

 

 

lucrare, produs;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ª metode de calculatie pe sectoare – sectii, ateliere;

 

 

 

 

 

 

 

ª

metode de calculatie mixte – pe purtatori si

 

 

 

 

 

 

 

 

sectoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.

Dupa sfera de cuprindere a

 

 

ª

metode de calculatie de tip absorbant ce includ în

 

 

 

cheltuielilor în costuri

 

 

 

 

costul

productiei

totalitatea

cheltuielilor

 

 

 

 

 

 

 

 

ocazionate de realizarea productiei;

 

 

ªmetode de calcul de tip partial ce iau în calculul costului numai anumite cheltuieli (variabile sau directe – dupa caz) determinând un cost incomplet.

4.3.Metode de calculatie de tip absorbant

Etape

ªSe determina si se delimiteaza cheltuielile în momentul efectuarii lor, astfel:

∑Cheltuieli directe identificate pe produse;

∑Cheltuieli indirecte generale si de desfacere identificate pe sectoare.

ªSe determina valoarea productiei la pret standard.

ªSe repartizeaza cheltuielile delimitate pe sectoare (ch.indirecte, generale si de desfacere) asupra produselor finite, prin procedeul suplimentarii, alegând baze de repartizare adecvate.

ªSe realizeaza separarea cheltuielilor în raport cu gradul de finisare a productiei (finita si neterminata).

ªSe stabileste costul efectiv al productiei finite si se calculeaza costul unitar.

54

Calculul preturilor si costului

 

 

 

ªSe determina abaterile de la costul standard al productiei finite si se analizeaza aceste abateri pe cauze care le-au generat

Fac parte:

ªMetoda globala;

ªMetoda pe faze;

ªMetoda pe comenzi.

4.3.1.Metoda globala

Se utilizeaza în cadrul societatilor comerciale cu productie omogena. Obiectul

calculatiei îl constituie productia omogena. Se colecteaza cheltuielile totale aferente productiei si se înregistreaza productia obtinuta la pret standard. Nu sunt necesare calcule de repartizare a cheltuielilor indirecte si generale. Costul unitar se obtine prin procedeul diviziunii simple. Structura cheltuielilor se poate urmari pe articole de calculatie.

Aceasta metoda de contabilitate si calculatie a costurilor se utilizeaza in intreprinderile industriale in productia de baza numai acolo unde aceasta are drept obiect de fabricatie un singur produs, deci o productie perfect omogena (ciment, caramida, centrale hidroenergetice etc). Metoda globala se mai utilizeaza si in cazul unor ateliere auxiliare ca centrale termice, statiile de apa, statiile de compresoare, statiile de transformare a energiei electrice etc. care produc un singur produs omogen si sunt organizate independent.

In asemenea cazuri, divizarea procesului de productie in scopul sectorizarii cheltuielilor de productie nu se justifica. Procesul de productie nu comporta productie in curs de executie, iar acolo unde aceasta exista, ea se mentine constanta si nu trebuie luata in considerare de calculatia costului efectiv.

In asemenea cazuri, toate cheltuielile de productie se identifica pe produs, respectiv pe procesul care le-a ocazionat, avand caracter de cheltuieli directe.

Pentru productia la care se refera, bugetarea costului pe produs se asigura printr-o singura calculatie de buget. Ea se elaboreaza pe nomenclatura completa a articolelor de calculatie, pana la nivelul costului complet al productiei.

Pentru stabilirea cheltiuielilor pe articole de calculatie se folosesc procedeele generale cunoscute, procedandu-se astfel:

∑cea mai mare parte din consumurile de productie, cum ar fi : valoarea consumurilor cu materiile prime si materialele directe, valoarea consumului de combustibil si utilitati tehnologice, salariile lucratorilor direct productivi, CAS-ul si protectia sociala aferenta acestor salarii si altele, se calculeaza direct pe unitate de produs utilizand Procedeul ponderarii standardelor de consumuri si standardelor de munca cu preturile de aprovizionare, respectiv tarifele de salarizare unitare si apoi se inscriu sumele rezultate in Bugetul costului unitar.

∑Costurile de natura cheltuielilor indirecte de productie, a celor generale de administratie si a celor de desfacere, se determina, conform structurii lor, dupa criteriul sectoarelor de cheltuieli, cu ajutorul unor bugete distincte, iar cotele care revin pe unitate de produs si care se inscriu la pozitiile corespunzatoare din buget, se determina prin diviziune simpla, raportand suma cheltuielilor la cantitatea de produse ce urmeaza a se fabrica;

Calculul preturilor si costului

55

 

 

∑Costul unitar se calculeaza prin insumarea tuturor cheltuielilor descrise in Bugetul costului unitar sub forma de articole de calculatie.

∑Costul intregii productii marfa se calculeaza inmultind totalul cheltuielilor pe articole de calculatie cu cantitatea totala de productie marfa rezultata din

procesul de productie: Ctp ÂChi ◊Qp

Chi–suma cheltuielilor pe articole de calculatie Qp – cantitatea de productie marfa

In contabilitate, costurilor de productie se urmaresc si se inregistreaza numai pe articole de calculatie la nivelul intregii productii fabricate in perioada de gestiune respectiva.

Astfel, principalele costuri de productie inscrise direct in Bugetul costului unitar se inregistreaza sintetic in 921 si respectiv 922 care se desfasoara pe analitice pe produse. Cheltuielile indirecte de productie, cheltuielile generale de administratie si cheltuielile de desfacere se inregistreaza separat cu ajutorul conturilor deschise in acest scop, dupa care la sfarsitul perioadei de gestiune se vireaza in 921, fara a se efectua vreun calcul de

Ân Chi

 

cu

i 1

repartizare. Costul unitar efectiv se determina prin diviziune simpla:

Q

 

 

 

56

Calculul preturilor si costului

 

 

 

4.3.2. Metoda pe faze

Metoda pe faze este folosita, în unitatile economice care au ca obiect productia de masa, unde pentru obtinerea produsului finit se parcurg în procesul de fabricatie mai multe faze, cum ar fi industria usoara, alimentara, chimica, extractia minereurilor etc.

Obiectul calculatiei îl constituie produsul precum si fazele parcurse în procesul de fabricatie de acesta, astfel încât la sfârsitul perioadei de gestiune, prin cumularea tuturor cheltuielilor, în ultima faza de productie sa se obtina costul unitar efectiv al produsului finit.

Faza de fabricatie este definita ca fiind acea diviziune a procesului tehnologic, delimitata si din punct de vedere organizatoric, în care se executa o anumita operatie din lantul operatiilor succesive de prelucrare a materiei prime, în vederea obtinerii unuia sau mai multor produse finite de masa sau de serie mare.

Aplicarea metodei pe faze la conditiile concrete din unitatile economice cu productie de masa implica parcurgerea urmatoarelor etape de lucru:

 

ETAPE

 

 

1.

stabilirea si delimitarea fazelor de calculatie a costurilor

 

 

2.colectarea cheltuielilor directe pe faze de calculatie si a celor indirecte pe sectiuni omogene

3.repartizarea cheltuielilor indirecte între doua sau mai multe produse finite obtinute în aceeasi faza de calculatie

4.

calculul costului unitar al semifabricatelor interne pe faze de calculatie

5.

determinarea cheltuielilor aferente productiei în curs de executie

6.

calculul costului pe unitatea de produs

 

 

Stabilirea si delimitarea fazelor de calculatie a costurilor se face prin descompunerea procesului tehnologic, tinând seama de urmatoarele principii:

ªfazele de calculatie a costurilor sa aiba la baza doar fazele de fabricatie cu caracter succesiv sau independente, iar la finele perioadei de gestiune productia obtinuta sa poata fi masurata si exprimata cantitativ;

ªcostul unitar al produselor finite sa fie determinat de un numar redus de faze de calculatie pentru a evita lucrari de centralizare voluminoase si inutile;

ªîn interiorul sectiilor, liniile tehnologice sau instalatiile complexe de fabricatie pot constitui baza unor faze de calculatie distincte, daca fiecare dintre acestea au ca

Calculul preturilor si costului

57

 

 

obiect obtinerea unor semifabricate sau produse finite ce se deosebesc între ele prin destinatie, marime, forma etc. si determina cheltuieli de productie diferite ca volum;

ªîn cazul fazelor de fabricatie care se desfasoara pe masini si utilaje cu ajutorul carora se executa operatiuni de finisare superioara pentru semifabricate sau produsul principal se constituie faze de calculatie distincte;

ªdaca o parte din fazele de fabricatie se desfasoara cu aparatura montata în aer liber, iar celelalte faze în cladiri închise, este necesar sa se constituie pe baza lor faze de calculatie distincte;

ªse creeaza, de asemenea, faze de calculatie distincte si în cazul fazelor de fabricatie care au ca rezultat un semifabricat ce se utilizeaza în continuare în procesul tehnologic;

ªfazele de fabricatie în cadrul carora se finiseaza semifabricatele sau produsele secundare, obtinute concomitent cu produsul principal, sunt grupate în faze de calculatie;

ªfaza de fabricatie în care deseurile si rebuturile sunt recuperate si transformate în produse finite poate constitui, de asemenea, o faza de calculatie.

Aplicarea metodei pe faze implica, însa, luarea în considerare a particularitatilor procesului tehnologic, a caracteristicilor tipului de productie si a modului de organizare a productiei în entitatea economica. Datorita acestora modelul general al calculatiei costurilor pe faze se poate elabora în doua variante.

METODA PE FAZE

1. Varianta cu Se utilizeaza în entitatile care fabrica un numar relativ restrâns semifabricate de produse finite, în cadrul unor procese tehnologice

îndelungate, iar dupa fiecare faza se obtin semifabricate depozitabile, destinate fie consumului intern, fie vânzarii.

Costul semifabricatului din fiecare faza se determina pe articole de calculatie (feluri de cheltuieli) luând în considerare atât costul semifabricatului primit din faza anterioara, cât si cheltuielile de productie aferente fazei respective. Astfel, costul calculat pentru productia ultimei faze constituie si costul unitar al semifabricatului obtinut (cusf).

Ê

n

ˆ

ÁÁ

ÂChpj ˜˜

Relatia de calcul: cusfn cusfn-1 + Ë

j 1

¯fn

 

 

Qn

 

 

 

Dezavantaj:

Atunci când sunt faze de calculatie numeroase si productie în curs de executie la finele perioadei de gestiune se mareste volumul lucrarilor de centralizare a datelor privind calculul

58

Calculul preturilor si costului

 

 

 

costului de productie al semifabricatului obtinut.

2. Varianta fara Se aplica atunci când nu este necesar sa se determine costul semifabricate semifabricatelor dupa fiecare faza

Costul unitar al produsului finit se determina în ultima faza însumând cheltuielile de productie din toate fazele prin care trece produsul respectiv si raportându-le la cantitatea obtinuta.

 

 

n

 

Ê

m

ˆ

 

ÂÁÁ

ÂChpj ˜˜

 

Relatia de calcul: cui

f

1

Ë

j 1

¯f

 

 

 

 

Qi

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dezavantaj:

Pe lânga calculatiile intermediare pe faze se impune si o centralizare a cheltuielilor de productie din toate fazele de prelucrare, pentru fiecare produs finit obtinut.

Observatii:

1.Daca la sfârsitul unei faze a existat productie în curs de executie, cheltuielile aferente acesteia se scad din totalul cheltuielilor de productie ale fazei unde au aparut.

2.Daca din procesul de prelucrare rezulta doua sau mai multe produse principale, simultan sau cuplat, sau pe lânga produsul principal rezulta si produse secundare, se impune necesitatea utilizarii unor procedee adecvate pentru separarea cheltuielilor de productie si pe feluri de produse obtinute.

4.3.2.1. Varianta fara semifabricat

O S.C. produce 3 produse A, B, C în 3 faza de fabricatie , în varianta fara semifabricat, cunoscând urmatoarele:

ªNu exista productie neterminata;

ªEvidenta cheltuielilor de productie se organizeaza pe articole de calculatie;

ªCantitatea de produse lansate în fabricatie: A - 600 buc, B - 1000 buc, C – 400

buc.

 

Situatia cheltuielilor de productie este urmatoarea:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Art.de

 

 

 

Materii

 

 

 

 

 

 

 

Cote

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

prime si

 

 

 

Salarii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

calc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

aferente

 

 

 

CIFU

 

 

 

CGS

 

 

 

CGA

 

 

 

 

 

materiale

 

 

 

directe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Faze

 

 

 

 

 

 

 

 

 

salariilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

directe

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calculul preturilor si costului

59

 

 

Faza I

 

 

 

 

 

 

A

25 mil

13mil

5.340.400

 

 

 

B

32mil

16mil

6.572.800

 

 

 

C

18mil

11mil

4.518.800

 

 

 

Total

75mil

40mil

16.432.000

28mil

27mil

-

faza I

 

 

 

 

 

 

Faza II

 

 

 

 

A

18.500.000

7.599.800

 

 

B

20mil

8.216.000

 

 

C

19.500.000

8.010.600

 

 

Total

58mil

23.826.400

30mil

22mil

faza II

 

 

 

 

Faza

 

 

 

 

III

 

 

 

 

A

12mil

4.929.600

 

 

B

14mil

5.751.200

 

 

C

16mil

6.572.800

 

 

Total

42mil

17.253.600

18mil

20mil

faza III

 

 

 

 

35mil

Se cere:

ªSa se preia cheltuielile în contabilitatea de gestiune în structura pe articole de calculatie

ªSa se calculeze costul unitar al celor 3 produse prin procedeul diviziunii simple

Criteriile de repartizare a cheltuielilor indirecte sunt:

Pt. CIFU – salariile directe din fiecare faza

Pt. CGS – salariile directe + cote aferente

Pt. CGA – costul de sectie

Rezolvare:

 

(1)

Înregistrarea chelt. dir. ale activ. de baza aferente produselor obtinute în faza I:

 

[921 = 901]

131.342.000

 

921 /I/A

43.340.400

 

921/I/B

54.572.800

 

921/I/C

33.518.800

(2)

ÃŽnregistrarea CIFU si CGS

 

[923 = 901]

35.000.000

 

923/ICIFU

28.000.000

 

923/ICGS

27.000.000

(3)

Repartizarea chelt. indir. CIFU si CGS în faza I

60

Calculul preturilor si costului

 

 

 

CIFU

Ks = 28.000.000 / 40.000.000 = 0,7

CIFU repartizate:

A - 0,7 * 13.000.000 = 9.100.000

B – 0,7 * 16.000.000 = 11.200.000

C - 0,7 * 11.000.000 = 7.700.000

CGS

Ks = 27.000.000 / 56.432.000 = 0,47845

CGS repartizate:

A – 0,47845 * 18.340.400 = 8.775.000

B - 0,47845 * 22.572.800 = 10.800.000

C - 0,47845 * 15.518.800 = 7.425.000

[921/I = 923/I] CIFU

28.000.000

921/I/A

9.100.000

921/I/B

11.200.000

921/I/C

7.700.000

[921/I = 923/I] CGS

27.000.000

921/I/A

8.775.000

921/I/B

10.800.000

921/I/C

7.425.000

(4)

Înregistrarea chelt. dir. ale activ. de baza aferente produselor obtinute în faza II:

 

[921/ II = 901]

81.826.400

 

921/II/A

26.099.800

 

921/II/B

28.216.000

 

921/II/C

27.510.600

(5)

ÃŽnregistrarea CIFU si CGS faza II

 

[923/ II = 901]

52.000.000

 

923/IICIFU

30.000.000

 

923/IICGS

22.000.000

(6) Repartizarea chelt. indir. CIFU si CGS în faza II

CIFU

Ks = 30.000.000 / 58.000.000 = 0,51724

CIFU repartizate: A - 0,51724 * 18.500.000 = 9.568.965 B - 0,51724 * 20.000.000 = 10.344.828 C - 0,51724 * 19.500.000 = 10.086.207

CGS

Ks = 22.000.000 / 81.826.400 = 0,26886 CGS repartizate : A – 7.017.241

B – 7.586.207

C – 7. 396.552

Calculul preturilor si costului

61

 

 

[921/II = 923] CIFU

30.000.000

921/II/A

9.568.965

921/II/B

10.344.828

921/II/C

10.086.207

[921/II = 923] CGS

22.000.000

921/II/A

7.017.241

921/II/B

7.587.207

921/II/C

7.396.552

(7)

Înregistrarea chelt. dir. ale activ. de baza aferente produselor obtinute în faza III:

 

[921/III = 901]

59.253.600

 

921/III/A

16.929.600

 

921/III/B

19.751.200

 

921/III/C

22.572.800

(8)

ÃŽnregistrarea CIFU si CGS faza III

 

 

[923/ III = 901]

38.000.000

 

923/III/CIFU

18.000.000

 

923/IIICGS

20.000.000

(9) Repartizarea chelt. indir. CIFU si CGS în faza II

CIFU

Ks = 18.000.000/42.000.000 = 0,42857

CIFU repartizate A : 0,42857 * 12.000.000 = 5.142.857 B : 0,42857 * 14.000.000 = 6.000.000 C : 0,42857 * 16.000.000 = 6.857.143

CGS

Ks = 20.000.000 / 59.253.600 = 0,33753

CGS repartizate A: 0,33753 * 16.929.600 = 5.714.285

B:0,33753 * 19.751.200 = 6.666.667

C:0,33753 * 22.572.800 = 7.619.048

[921 /III = 923] CIFU

42.000.000

921/III/A

5.142.857

921/III/B

6.000.000

921/III/C

6.857.143

[921/ III = 923] CGS

20.000.000

921/III/A

5.714.285

921/III/B

6.666.667

921/III/C

7.619.048

(10)Determinarea costurilor de sectie:

Produsul A

62

Calculul preturilor si costului

 

 

 

Faza I

 

Faza II

 

Faza III

 

Total

 

 

 

 

 

 

 

43.340.400

26.099.800

16.929.600

 

9.100.000

9.568.965

19.751.200

 

8.775.000

7.017.241

5.142.857

 

61.215.400

42.686.006

41.823.657

145.725.063

Produsul B

Faza I

 

Faza II

 

Faza III

 

Total

 

 

 

 

 

 

 

54.572.800

28.216.000

19.751.200

 

11.200.000

10.344.828

6.000.000

 

10.800.000

7.587.207

6.666.667

 

76.572.800

46.148.035

32.417.867

155.138.702

Produsul C

Faza I

faza II

faza III

Total

33.518.800

27.510.600

22.572.800

 

7.700.000

10.086.207

6.857.143

 

7.425.000

7.396.552

7.619.048

 

48.643.800

44.993.359

37.048.991

130.686.150

(11)ÃŽnregistrarea si repartizarea CGA:

[924 = 901]

35.000.000

 

 

 

Repartizarea CGA:

 

 

 

Ks =

 

 

35.000.000

=

35.000.000

= 0,0811

145.725.063 +155.138.702+130.686.150

 

 

431.549.915

 

CGA repartizate

A- 0,0811 x 145.725.063 = 11.818.303

 

 

 

 

B - 0,0811 x 155.138.702 = 12.583.050

 

 

 

 

C - 0,0811 x 130.686.150 = 10.598.647

 

(12)Determinarea costului complet efectiv al productiei :

CcA = 145.725.063 + 11.818.303 = 157.543.366 CcB = 155.138.702 + 12.583.050 = 167.721.752 CcC = 130.686.150 + 10.598.647 = 141.284.797

CuA = 157.543.366 / 600 = 262.572 lei/buc CuB = 167.721.752 / 1000 = 167.721 lei/buc CuC = 141.284.797 / 400 = 353.212 lei/buc

Calculul preturilor si costului

63

 

 

(13)ÃŽnregistrarea productiei obtinute la cost standard:

[931 = 902]

468.000.000

931/A

159.000.000

931/B

165.000.000

931/C

144.000.000

(14)ÃŽnregistrarea diferentelor de pret

 

 

Produsul

 

 

 

Cost efectiv

 

 

 

Cost standard

 

 

 

Diferenta

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A

 

 

 

157.543.366

 

 

 

 

159.000.000

 

 

 

-1.456.634

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

B

 

 

 

167.721.752

 

 

 

165.000.000

 

 

 

2.721.752

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

C

 

 

 

141.284.797

 

 

 

 

144.000.000

 

 

 

-2.751.203

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total

 

 

 

466.549.915

 

 

 

 

468.000.000

 

 

 

-1.486.085

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[903 = 902]

 

1.486.085

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

903/A

 

 

 

 

1.456.634

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

903/B

2.721.752

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

903/C

 

2.751.203

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(15)Decontarea productiei la cost efectiv:

[902 = 921]

466.549.915

921/A

157.543.366

921/B

167.721.752

921/C

141.284.797

(16)ÃŽnchiderea conturilor:

[901 = 931]

468.000.000

931/A

159.000.000

931/B

165.000.000

931/C

144.000.000

 

 

 

[901 = 903]

 

1.486.085

903/A

 

1.456.634

903/B

2.721.752

903/C

 

2.751.203

4.3.2.2. Metoda pe faze, varianta fara semifabricat, când exista productie neterminata

O întreprindere cu productie de masa obtine doua produse A si B în 2 faze succesive, în varianta fara semifabricat.

64

Calculul preturilor si costului

 

 

 

Cheltuielile cu productia în curs de executie :

Nr.

Element de

Faza I

Faza II

crt.

cheltuiala

A

B

A

B

1

Materii prime si

2.700.000

3.100.000

 

 

 

materiale

 

 

 

 

2.

Combustibil,

800.000

750.000

700.000

740.000

 

energie, apa

 

 

 

 

3.

Amortizare

1.250.000

1.270.000

1.320.000

1.360.000

4.

Salarii

6.000.000

7.000.000

6.500.000

8.500.000

5

Cote salarii

2.460.000

2.870.000

2.665.000

3.485.000

6.

Total

13.210.000

14.990.000

11.185.000

14.085.000

Cheltuielile perioadei curente se compun din:

ªconsum de materii prime în faza I: 20.000.000 (A – 10.400.000 si B – 9.600.000)

ªconsum de combustibil, energie si apa: 4.000.000 (faza I - 2.100.000 si faza II 1.900.000). Aceste cheltuieli se repartizeaza pe produse în fiecare faza de fabricatie în functie de nr. de ore de functionare a masinilor, respectiv 100 h cu produsul A si 300 h cu produsul B în faza I; 400 h A si 600 h B în faza II.

ªcheltuieli cu amortizarea imobilizarilor corporale, 12.000.000 repartizate pe faze de fabricatie în functie de valoarea de intrare a imobilizarilor, respectiv 80.000.000 lei faza I si 120.000.000 lei faza II. Pe produse repartizarea se face in functie de nr. de ore de functionare a utilajelor din fiecare faza.

ªsalarii personal, conform centralizatorului:

 

FazaI

Faza II

 

A

B

A

B

Personal direct productiv

12.000.000

14.000.000

15.000.000

16.000.000

26.000.000

31.000.000

 

Personal indirect productiv din

10.500.000

9.500.000

sectii

 

 

 

 

Cote aferente salariilor 41 %

 

 

 

 

La sfârsitul perioadei de calcul productia neterminata este 10% din cheltuielile fiecarei faze si produs.

Aceste cheltuieli se repartizeaza în structura pe elemente primare de cheltuieli în functie de ponderea diferitelor elemente aferente productiei în curs de executie la

începutul perioadei. Se cere :

Sa se calculeze costul unitar efectiv si cel total al produselor A si B prin metoda de calculatie pe faze , în structura pe elemente primare de cheltuieli.

Rezolvare:

(1)Calculul ponderii elementelor primare de cheltuieli aferente productiei în curs de executie, in totalul cheltuielilor pe faze de fabricatie.

Nr.

Elemente de

 

FAZA I

 

FAZA II

crt.

cheltuieli

A

 

B

A

 

B

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

65

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.

 

Mat. prime si

2.700.000

20,44

3.100.000

20,68

 

 

 

 

 

 

 

 

materiale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.

 

Energie si apa

800.000

6,05

750.000

5

700.000

6,26

740.000

 

5,25

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.

 

Amortizare

1.250.000

9,46

1.270.000

8,47

1.320.000

11,8

1.360.000

9,65

 

 

 

imobilizari

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.

 

salarii

6.000.000

45,43

7.000.000

46,7

6.500.000

58,11

8.500.000

60,3

 

 

 

personal

 

 

 

 

 

 

 

 

5

 

4.

 

cote salarii

2.460.000

18,62

2.860.000

19,15

2.665.000

23,83

3.485.000

24,7

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5

 

5

 

Total

13.210.000

100%

14.990.000

100%

11.185.000

100%

14.085.000

100

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

%

(2)Trecerea cheltuielilor cu productia în curs de executie în conturile de calcul a costurilor pe faze si produse.

[921 = 933]

46.470.000

921I/A

933I/A

 

9211IA

 

 

9212IA

 

 

9213IA

 

 

9214IA

 

 

9215IA

 

 

921I/B

 

 

9211IB

 

 

9212IB

9213IB

9214IB

9215IB

921II/A

9212IIA

9213IIA

9214IIA

9215IIA

921II/B

9212IIB

9213IIB

9214IIB

9215IIb

(3) Preluarea cheltuielilor cu materii prime

[921 = 901]

20.000.000

9211IA

10.400.000

9211IB

9.600.000

(4) Preluarea si repartizarea cheltuielilor cu energia si apa

KsI = 2.100.000 / 400 = 5250

Cheltuieli repartizate pt.

A – 5250 * 100 = 525.000

 

B – 5250 * 300 = 1.575.000

KsII = 1.900.000 / 1000 = 1900

Cheltuieli repartizate pt.

A – 1900 * 400 = 760.000

B – 1900 * 600 = 1.140.000

66

Calculul preturilor si costului

 

 

 

[921 = 901]

4.000.000

9212IA

525.000

9212IB

1.575.000

921IIA

760.000

921IIB

1.140.000

(5)Preluarea si înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea

a)repartizarea pe faze

Ks = 12.000.000 / 200.000.000 = 0,06

Cheltuieli repartizate : faza I – 0,06 * 80 mil. = 4.800.000

Faza II – 0,06 * 120 mil = 7.200.000

b) repartizarea pe produse

 

 

KsI = 4.800.000 / 400 = 12.000

 

Cheltuieli repartizate pe produse

A – 12.000 * 100 = 1.200.000

 

 

 

B – 12.000 * 300 = 3.600.000

KsII = 7.200.000 / 1000 = 7200

 

Cheltuieli repartizate pe produse

A – 7200 * 400 = 2.880.000

 

 

 

B – 7200 * 600 = 4.320.000

(6) ÃŽnregistrarea cheltuielilor cu salariile directe

 

[921 = 901]

57.000.000

9214IA

12.000.000

9214IB

 

14.000.000

9214IIA

15.000.000

9214IIB

16.000.000

(7) ÃŽnregistrarea cotelor aferente salariilor directe

 

[921 = 901]

23.370.000

9215IA

4.920.000

9215IB

 

5.740.000

9215IIA

6.150.000

9215IIB

6.500.000

(8) ÃŽnregistrarea salariilor indirecte si a cotelor aferente acstora

[923 = 901]

20.000.000

9234I

 

10.500.000

9234II

 

9.500.000

9235I

 

4.305.000

9235II

 

3.895.000

(9) Repartizarea cheltuielilor cu salariile personalului indirect productiv

KsI = 10.500.000 / 13.000.000 = 0,808

 

Cheltuieli repartizate

A – 0,808 * 6.000.000 = 4.848.000

 

B – 0,8080* 7.000.000 = 5.652.000

KsII = 9.500.000 / 15.000.000 = 0,633

 

Cheltuieli repartizate

A – 0,633 * 6.500.000 = 4.114.500

 

B – 0,633 * 8.500.000 = 5.385.500

Cotele aferente salariilor sunt proportionale 41%

 

[921 = 923]

 

20.000.000

9214IA

9234I

4.848.000

9214IB

9234II

5.652.000

Calculul preturilor si costului

67

 

 

 

9214IIA

4.114.500

 

9214IIB

5.385.500

 

[921 = 923]

8.200.000

 

9215IA

1.987.680

 

9215IB

2.317.320

 

9215IIA

1.686.945

 

9215IIB

2.208.005

 

(10)Calculul costurilor de sectie

Nr

 

faza I

 

faza II

 

crt.

 

A

B

A

B

 

 

 

 

 

 

 

 

1.

Productia neterminata la

13.210.000

14.990.000

11.875.000

14.085.000

 

începutul perioadei

 

 

 

 

2.

Cheltuieli curente

10.400.000

9.600.000

 

 

 

 

525.000

1.575.000

760.000

1.140.000

 

 

1.200.000

3.600.000

2.880.000

4.320.000

 

 

4.848.000

5.652.000

4.114.500

5.385.500

 

 

1.987.680

2.317.320

1.686.945

2.208.055

 

 

12.000.000

14.000.000

15.000.000

16.000.000

 

 

4.920.000

5.740.000

6.150.000

6.560.000

3.

 

35.880.680

42.484.320

30.591.445

35.613.555

4.

 

49.090.680

57.474.320

41.776.445

49.698.555

5.

Productia neterminata

4.909.068

5.747.432

4.177.645

4.969.855

6.

Costul efectiv de sectie

44.181.612

51.726.888

37.598.800

44.728.700

(11) Stabilirea structurii productiei în curs de executie în functie de structura procentuala la începutul perioadei de calcul

Nr.

Elemente de

 

faza I

 

 

faza II

 

crt.

cheltuieli

A

 

B

 

A

 

B

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.

Mat. prime si

1.003.413

20,44

1.188.569

20,68

 

 

 

 

 

materiale

 

 

 

 

 

 

 

 

2.

Energie si apa

296999

6,05

287.372

5

261.521

6,26

260.917

5,25

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.

Amortizare

464.398

9,46

486.807

8,47

492.962

11,8

479.591

9,65

 

imobilizari

 

 

 

 

 

 

 

 

3.

Salarii

2.230190

45,43

2.684.051

46,7

2.427.630

58,11

2.999.308

60,35

 

personal

 

 

 

 

 

 

 

 

4.

Cote salarii

914.068

18,62

1.100.633

19,15

995.533

23,83

1.230.039

24,75

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5

Total

4.909.068

100%

5.747.432

100%

4.177.645

100%

4.969.855

100

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(12)Înregistrarea productiei în curs de executie la sfârsitul perioadei

[933 =

921]

19.804.000

933I/A

921I/A

4.909.068

9331I

9211I

 

9332I

9212I

 

9333I

9213I

 

9334I

9214I

 

9335I

9215I

 

933I/B

921I/B

5.747.432

68

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

9331I

9211I

 

 

9332I

9212I

 

 

9333I

9213I

 

 

9334I

9214I

 

 

9215I

 

 

 

933II/A

921II/A

4.177.645

 

9332II

9212II

 

 

9333II

9213II

 

 

9334II

9214II

 

 

9335II

9215II

 

 

933II/B

921II/B

4.969.855

 

9332II

9212II

 

 

9333II

9213II

 

 

9334II

9214II

 

 

9335II

9215II

 

 

(13) ÃŽnsumarea extracontabil a cheltuielilor efectuate pt. obtinerea celor doua produse:

 

 

 

 

A

B

 

Cheltuieli aferente productiei terminate în

44.181.612

51.726.888

 

faza I

 

 

 

 

 

Cheltuieli aferente productiei terminate în

37.598.800

44.728.700

 

faza II

 

 

 

 

 

Total

 

 

81.780.412

96.455.588

(14) ÃŽnregistrarea productiei obtinute la cost efectiv:

 

[931 = 902]

178.236.000

 

 

931°

902A

81.780.412

 

 

 

931B

902B

96.455.588

 

 

(15)Decontarea cheltuielilor efectuate

[902 = 921]

178.236.000 ( pe analitice ....)

(16)ÃŽnchiderea conturilor:

[901 = 931]

178.236.000

4.3.2.3 Metoda pe faze, varianta cu semifabricate

O întreprindere cu productie de masa produce 2 produse A si B , în 2 faze succesive de fabricatie – varianta „cu semifabricate”, cunoscând urmatoarele date:

Elemente

de

Faza I

 

 

Faza a II-a

 

cheltuieli

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A

 

B

 

A

B

Consum de

 

320.000.000

 

280.000.000

 

 

materii prime

 

 

 

 

 

 

 

Consum de

 

30.000.000 lei

repartizate

în

 

 

energie si apa

 

functie de

cantitatea

de

 

 

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

 

69

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

semifabricate obtinute

 

 

 

 

 

 

 

 

10.000 buc

 

14.000 buc.

 

 

 

 

 

 

 

Salarii personal

42.000.000

 

38.000.000

 

 

 

 

 

 

 

direct productiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amortizarea

10.000.000

lei

repartizate

în

 

 

 

 

 

 

utilajelor si

functie de

nr.

de ore

de

 

 

 

 

 

 

masinilor

functionare a utilajelor

 

 

 

 

 

 

 

 

120 h

 

80 h

 

 

 

 

 

 

 

Salarii personal

 

 

 

 

 

38.000.000 lei

37.000.000 lei

 

direct productiv

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Consum de

 

 

 

 

 

32.000.000

lei

reparizate functie

 

energie si apa

 

 

 

 

 

de nr. de ore de prelucrare a

 

 

 

 

 

 

 

produselor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

400 h

 

 

600 h

 

Amortizarea

 

 

 

 

 

14.000.000

lei

repartizate functie

 

utilajelor

 

 

 

 

 

de valoarea de inventar a utilajelor

 

 

 

 

 

 

 

350.000.000

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

200.000.000 lei

 

150.000.000 lei

 

Cheltuieli de

79.895.000 lei.

 

 

 

 

 

 

 

 

administratie si

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

conducere

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

generala

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se cere :

i.Înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor conform metodei pe faze

ii.Sa se determine costul unitar si abaterea unitara pt. cele 2 produse

Costurile standard sunt:

A: 50.000 lei / buc

 

B: 32.000 lei / buc

Rezolvare:

 

(1)Preluarea din contabilitatea financiara în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor cu materii prime în faza I :

[921 = 901]

600.000.000

921IA

320.000.000

921IB

280.000.000

(2) Preluarea cheltuielilor cu energia si apa si repartizarea acestora

[923I = 901]

30.000.000

repartizarea: Ks = 30.000.000 / 24.000 = 1250

Cheltuielile repartizate

A: 1250 * 1000 = 12.500.000

 

B : 1250 * 1400 = 17.500.000

[921 = 923I]

30.000.000

921IA

12.500.000

921IB

17.500.000

(3) Preluarea cheltuielilor cu salariile personalului direct productiv în faza I.

[921 = 901]

80.000.000

921IA

42.000.000

70

 

Calculul preturilor si costului

 

 

 

 

 

921IB

38.000.000

 

(4)

ÃŽnregistrarea cotelor aferente salariilor directe (41%)

 

[921 = 901]

32.800.000

 

 

921IA

17.220.000

 

 

921IB

15.580.000

 

(5)

Preluarea cheltuielilor cu amortizarea si repartizarea acestora

 

[923I = 901]

10.000.000

 

repartizarea: Ga = 120 / 200 = 0,6 Gb = 80 / 200 = 0,4

Cheltuieli repartizate

A: 0,6 * 10.000.000 = 6.000.000

 

B: 0.4 * 10.000.000 = 4.000.000

[921 = 923]

10.000.000

921IA

 

6.000.000

921IB

 

4.000.000

(6) Determinarea costurilor totale si unitare în faza I

Nr.

Element de cheltuieli

A

B

crt

 

 

 

1.

Materii prime si materiale

320.000.000

280.000.000

2.

Energie si apa

12.500.000

17.500.000

3.

Salarii directe

42.000.000

38.000.000

4.

Cote salarii directe

17.220.000

15.580.000

5.

Amortizare

6.000.000

4.000.000

6.

Total

397.720.000

355.080.000

 

921IA

 

 

921IB

 

 

D

 

C

 

D

C

280.000.000

 

355.080.000

320.000.000

397.720.000

17.500.000

 

 

12.500.000

 

38.000.000

 

 

42.000.000

 

15.580.000

 

 

17.220.000

 

 

4.000.000

 

 

 

6.000.000

 

355.080.000

 

355.080.000

 

397.720.000

397.720.000

Costuri unitare în faza I

A:

397.720.000 / 10.000 = 39.772 lei / buc

B:355.080.000 / 14.000 = 25.363 lei / buc

(7)Înregistrarea obtinerii semifabricatelor A si B în faza I la costuri efective de sectie

[931 = 902]

752.800.000

931IA

397.720.000

931IB

355.080.000

(8) Decontarea costului efectiv al semifabricatelor obtinute în faza I

[902 = 921]

752.800.000

921IA

397.720.000

921IB

355.080.000

Calculul preturilor si costului

71

 

 

(9) Închiderea conturilor de cheltuieli aferente semifabricatelor obtinute în faza I

 

[901 = 931]

752.800.000

 

931IA

397.720.000

 

931IB

355.080.000

(10)

Consumul semifabricatelor A si B obtinute în faza I, în faza II „prelucrare

si montaj” ( preluare cheltuielilor din faza I)

 

[921 = 901]

752.800.000

 

921IIA

397.720.000

 

921IIB

355.080.000

(11)Preluarea cheltuielilor cu salariile în faza II

[921 = 901]

75.000.000

921IIA

38.000.000

921IIB

37.000.000

(12)ÃŽnregistrarea cotelor aferente salariilor directe din faza II

 

[921 = 901]

30.750.000

 

921IIA

15.580.000

 

921IIB

15.170.000

(13)

Preluarea cheltuielilor cu energia si apa în faza II si repartizarea

acestora

 

 

[923II = 901]

32.000.000

Repartizarea: Ks = 32.000.000 / 1000 = 32.000

Cheltuieli repartizate:

A: 32.000 * 400 = 12.800.000

 

 

B: 32.000 * 600 = 19.200.000

 

[921 = 923II]

32.000.000

 

921IIA

12.800.000

 

921IIB

19.200.000

(14)Preluarea cheltuielilor cu amortizarea în faza II

 

[923II = 901]

14.000.000

Repartizarea:

Ks = 14.000.000 / 350.000.000 = 0,04

Cheltuieli repartizate:

A: 0,04 * 200.000.000 = 8.000.000

 

 

B: 0,04 * 150.000.000 = 6.000.000

 

[921 = 923II]

14.000.000

 

921IIA

8.000.000

 

921IIB

6.000.000

(15)

Determinarea costului total si unitar de productie pt produsele obtinute în

faza II

Nr.

Element de cheltuieli

A

B

crt.

 

 

 

1.

Semifabricatele din faza I

397.720.000

355.080.000

2.

Salarii directe

38.000.000

37.000.000

3.

Cote salarii

15.580.000

15.170.000

4.

Energie si apa

12.800.000

19.200.000

5.

Amortizare

8.000.000

6.000.000

6.

Total

472.100.000

432.450.000

72

Calculul preturilor si costului

 

 

 

(16)Preluarea si repartizarea CGA

[924 = 901]

 

81.409.500

repartizarea: Ks = 81.409.500 / 904.550.000 = 0.09

Cheltuieli repartizate:

A:

0,09 * 472.100.000 = 42.489.000

 

B:

0,09 * 432.450.000 = 38.920.000

[921 = 924]

 

81.409.500

921IIA

 

41.733.500

921IIB

 

39.161.500

(17)Determinarea costului complet al productiei:

Cost complet A : 472.100.000 + 42.489.000 = 514.589.000 Cost complet B : 432.450.000 + 39.161.500 = 471.370.500

 

921IIA

 

 

921IIB

D

 

C

 

D

 

C

355.080.000

 

471.611.500

397.720.000

 

514.589.000

37.000.000

 

 

38.000.000

 

 

15.170.000

 

 

15.580.000

 

 

19.200.000

 

 

12.800.000

 

 

6.000.000

 

 

 

8.000.000

 

 

432.450.000

 

 

472.100.000

 

 

39.161.500

 

 

 

(CGA)

 

 

 

 

 

 

41.733.500

 

 

471.611.500

 

471.611.500

514.589.000

 

514.589.000

(18)ÃŽnregistrarea productiei obtinute la cost standard:

[931 = 902]

948.000.000

931IIA

500.000.000

931IIB

448.000.000

(19)Decontarea costului efectiv al produselor:

[902 = 921]

985.959.500

921IIA

514.589.000

921IIB

471.370.500

(20)ÃŽnregistrarea diferentelor de pret:

A:514.589.000 – 500.000.000 = 14.589.000 - dif. nefavorabila

B:471.370.500 – 448.000.000 = 23.370.500 – dif. nefavorabila

[903 = 902]

37.959.500

903A

14.589.000

903B

23.370.500

(21)ÃŽnchiderea conturilor:

[901 = 931]

948.000.000

931IIA

500.000.000

931IIB

448.000.000

[901 = 903]

37.959.500

4.3.2.4. Metoda pe comenzi

Calculul preturilor si costului

73

 

 

Metoda pe comenzi se aplica, în unitatile cu productie individuala sau de serie mica. Astfel de situatii apar în industria constructiilor navale si de masini, industria mobilei, confectiilor, reparatiilor, electronica etc. Ca urmare, obiectul calculatiei costurilor efective îl constituie comanda lansata pentru o anumita cantitate (lot) de produse sau de semifabricate.

Metoda consta în colectarea cheltuielilor directe pe comenzi si repartizarea cheltuielilor indirecte pe fiecare comanda în parte, prin procedee conventionale. Costul unitar se calculeaza dupa terminarea comenzii, prin împartirea acestor cheltuieli la numarul de unitati produse pentru fiecare comanda.

Desi metoda pe comenzi asigura stabilirea unui cost real al produsului finit sau al lucrarii executate, ea prezinta unele dezavantaje:

ªnu asigura la finele perioadei de gestiune cunoasterea costului de productie pentru comenzile a caror executie continua în perioadele urmatoare;

ªconduce la denaturarea costurilor perioadei în cazul predarii partiale a produselor catre client, înainte de terminarea integrala a comenzii.

Este o metoda clasica de tip absorbant aplicata în întreprinderile cu productie individuala si de serie mica. Caracteristic metodei este faptul ca delimitarea cheltuielile de productie se face pe fiecare comanda de fabricatie.

Etapele de lucru

1

Se preiau din contabilitatea financiara cheltuielile directe, indirecte

 

si generale aferente productiei

2

Se înregistreaza productia aferenta fiecarei comenzi la pret

 

standard

3

Se repartizeaza cheltuielile indirecte si generale în functie de

 

bazele de repartizare adecvate pe comenzi si produse

4

Se înregistreaza decontarea costului efectiv al fiecarei comenzi

5 Se calculeaza si se înregistreaza diferentele de pret pentru fiecare

comanda

6 Se calculeaza costul unitar pe fiecare produs ce face obiectul

comenzii

Exemplu:

O întreprindere realizeaza 2 comenzi: Comanda nr.200 produs A; Comanda nr.210 produs B.

Cheltuielile directe pentru cele 2 comenzi sunt:

ªmaterii prime si materialele directe 330 mil lei, din care:

C 200 – 100 mil C210 – 230 mil

ªsalarii directe 100 mil, din care: C200 – 70 mil

C210 – 30 mil

74

Calculul preturilor si costului

 

 

 

ªcote directe 30 mil, din care: C200 – 21 mil

C210 – 9 mil

Cheltuielile indirecte si generale (nerepartizate):

 

Elemente de cheltuieli

 

 

 

 

CIFU

 

 

 

 

CCS

 

 

 

 

C generale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chelt. cu întretinerea si

 

 

 

 

14.500.000

 

 

 

 

11.500.000

 

 

 

 

11.000.000

 

 

reparatiile

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chelt cu energia si apa

 

 

 

 

9.500.000

 

 

 

 

12.500.000

 

 

 

 

16.000.000

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chelt cu amortizarile

 

 

 

8.000.000

 

 

 

14.000.000

 

 

 

9.500.000

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Chelt cu salariile

 

 

 

-

 

 

 

17.000.000

 

 

 

13.000.000

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cote indirecte si generale

 

 

 

-

 

 

 

5.100.000

 

 

 

3.900.000

 

 

 

 

 

 

 

 

Alte chelt de exploatare

 

 

 

 

-

 

 

 

 

400.000

 

 

 

 

1.000.000